Maini indemanatice, cunostinte anatomice detaliate si un intreg concept. Acestea reprezinta baza medicinii osteopate. Cu ajutorul unor tehnici fine, aproape imperceptibile pentru pacient, medicul osteopat palpeaza si detecteaza blocajele si disfunctionalitatile coloanei vertebrale si ale organelor interne. Tratamentul usor, care nu provoaca durere, are rolul de a destinde, mobiliza si stimula capacitatea de autovindecare a corpului.
Originile osteopatiei
Istoria osteopatiei incepe acum mai bine de 130 de ani. Americanul Andrew Taylor Still (1828-1917) studia medicina si era chirurg in timpul razboiului civil american, insa se lovea mereu de limitele impuse de medicina traditionala. Indoindu-se de intelegerea pe care o capatase pana atunci asupra medicinii, a inceput din nou studii intensive asupra corpului uman, in special asupra aparatului locomotor.
In final a descoperit posibilitatea manipularii blande a tesuturilor cu ajutorul mainilor, si a dezvoltat o tehnica de tratament proprie, pe care a numit-o osteopatie.
Succesul s-a confirmat: astazi, in SUA, exista 19 universitati care formeaza anual medici osteopati. John Martin Little john a introdus osteopatia in Europa, aceasta devenind totodata si o calificare in plus pentru medici, asistenti si fizioterapeuti.
Ce este osteopatia?
Osteopatia este o metoda de tratament unitara: ea inaltura blocajele, ajuta corpul sa-si restabileasca echilibrul interior si activeaza capacitatea lui de autovindecare. Cele mai exacte cunostinte de anatomie si fiziologie sunt esentiale pentru medicii osteopati, ele reprezinta o componenta importanta din cuprinzatoarea lor pregatire profesionala.
Medicina osteopata imparte tratamentele in trei planuri: zona craniosacrala (oasele craniului, coloana vertebrala, maduva spianrii si bazinul), zona parietala (oase, ligamente, articulatii, membrane si muschi) si zona viscerala (organele interne)
Toate cele 3 planuri sunt in relatie reciproca si trebuie sa lucreze impreuna armonios.
O anxioma suna in felul urmator: Structura defineste functia si invers. Daca se schimba functia, ii urmeaza structura. Toate planurile corpului actioneaza impreuna, ca mecanismul unui ceasornic.
[ad#articol]
Daca acest mecanism sensibil se strica intr-un loc, va afecta restul mai departe, in lant, periclitand capacitatea intregului ceasornic. Daca nu se mai poate compensa defectiunea, apar deficiente sesizabile, imbolnavire si dureri, ceea ce inseamna ca se blocheaza capacitatea proprie de autoreglare si autovindecare.
Restabilind mobilitatea, circulatia lichidelor prin corp si alimentarea organelor, terapia osteopatica ajuta la vindecarea a nenumarate boli acute si cronice, dar si la preintampinarea problemelor de sanatate.
La ce sa va asteptati?
Inainte de tratament veti purta o discutie amanuntita cu medicul osteopat.
- In timpul tratamentului veti purta imbracaminte comoda si veti sta in pozitie orizontala.
- Mai intai, prin atingere si aplicare de presiune cu ajutorul degetelor, medicul osteopat cerceteaza cu multa atentie starea aparatului dumneavoastra locomotor, a tesutului conjunctiv si organelor interne.
- Pentru tratament, el aplica diverse tehnici manuale: fiecare structura a corpului este manuita bland, intinsa si miscata. Toate manevrele sunt efectuate prudent, cu calm.
Un tratament dureaza intre 45 si 60 de minute. La inceputul terapiei informati-va cate sedinte vor fi necesare pentru afectiunea dumneavoastra.
Cui ii se recomanda osteopatia?
Intrucat osteopatia contine tehnici foarte blande, este potrivita nu doar pentru adulti, ci si pentru copii si sugari.
Metoda de tratament este eficienta indeosebi in cazul asa-numitilor “copii plangaciosi” – cei care fara o cauza anume plang ore intregi.
Osteopatia cuprinde tratamente pentru un spectru larg de boli acute si cronice. Deoarece tratamentul abordeaza organismul din punct de vedere global, uneori cauzele se regasesc in alte locuri decat s-ar presupune analizand durerea.
De altfel, osteopatia reprezinta un exemplu de aplicatie totala in vindecarea traumelor.
