Month: March 2015

Tinitus. Zgomot in urechi

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 2 minute

Tinitus. Zgomot in urechi

Tinitusul este un fenomen foarte des intalnit. Milioane de oameni sufera chiar de tinitus cronic, combinat cu insomnie, dificultati de concentrare si depresii. Din cauza ca sansa de vindecare scade odata cu avansarea in timp a bolii, este important sa se actioneze cat mai prompt. Naturopatia poate fi de mare ajutor in acest sens.

Ce este tinitus-ul?

Zgomotele din ureche, fara o stimulare acustica externa, sunt numite tinitus. Problema este declansata, in majoritatea cazurilor, de stresul de durata. Hormonul de stres, cortizolul, duce la ingustarea vaselor de sange, ceea ce atrage o tulburare a circulatiei la nivelul urechii interne, care restrange metabolismul celulelor auditive. Desi nu receptioneaza stimuli corespunzatori, celulele auditive afectate transmit semnale catre creier. In alte  cazuri, creierul prelucreaza informatiile nervilor auditivi in mod eronat si, astfel, se produc iluzii de zgomote. Pentru cel in cauza, tinitusul ii aduce o puternica povara, o presiune sufleteasca.

Cum recunoastem un tinitus?

Deseori, cel implicat remarca pentru prima data un zgomot deranjant in urechi, atunci cand se relaxeaza sau doreste sa doarma.

Cu cat este mai linistit mediul inconjurator, cu atat mai puternic pare zgomotul. Intensitatea zgomotului poate varia puternic, in functie de cauza si locul de aparitie.

Paleta zgomotelor se intinde de la fosnete, zumzait, mormait la suierat si se ajunge pana la fluierat.

In multe cazuri, zgomotul deranjant dispare la fel de brusc precum a aparut. Insa, acest lucru nu este intotdeauna asa: daca suna, fluiera sau fosneste in ureche si dupa trei luni, atunci se poate vorbi de un tinitus cronic.

[ad#articol]

Deseori se manifesta ca un inceput de surzenie, sensibilitate la zgomot, ameteala, dereglari ale aparatului locomotor, pot aparea depresii si modificari de personalitate.

Un stil de viata sanatos

Miscarea si sportul dinamizeaza circulatia sangelui si sunt de ajutor si in cazul tinitusului, chiar daca la inceputul activitatii fizice zgomotele urechii par ceva mai puternice.

Dereglarile de somn sau de concentrare provocate de zgomotele din urechi pot fi compensate cu muzica linistitoare sau prin alte sunete. Lasati radio-ul sa mearga sau ascultati o inregistrare cu un susur de apa sau ciripit de pasarele.

Terapii alternative pentru tiuitul din urechi

In multe cazuri, medicul orl-ist nu gaseste nici o cauza fizica pentru aparitia unui tinitus. Aici pot contribui metodele alternative de vindecare a durerilor, care vor face mai usoara viata persoanelor cu zgomotele in ureche.

Fitoterapia

Daca  zgomotele in ureche apar ca urmare a unei dereglari de circulatie, un remediu poate fi un ceai sau un extract de ginko. Medicamentul trebuie luat pentru o perioada mai indelungata.

Administrarea zilnica de iarba moale are efect de alinare si prevenire, mai ales la recidive.

Extractul din frunze de paducel stimuleaza circulatia sangelui la nivelul urechilor si reduce astfel vajaitul din timpane.

Terapia dietetica pentru tinitus

Incercati sa reduceti colesterolul dumneavoastra, prin intermediul alimentatiei adecvate cu acizi grasi nesaturati, veti putea obtine o circulatie mai buna a sangelui la nivelul urechilor si al creierului.

De asemenea, vitamina B si vitaminele A si C pot fi de ajutor. Alcoolul, fumatul si consumul de cafeina inrautatesc tinitusul, la fel ca si consumul exagerat de aspirina. Magneziul (300 mg/zi) are efect relaxant asupra vaselor sangvine si intensifica circulatia sangelui in urechi.

Psihoterapia

Pentru a putea accepta tinitusul mai bine, este utila si o consiliere psihoterapeutica, in cadrul careia sunt combatute temerile. Astfel se reduce si stresul de durata, care provoaca de fapt sunetele permanente din urechi. Cu ajutorul hipnozei, pacientii suferinzi de tinitus pot invata sa combata aparitia zgomotului din urechi.

Terapia neurala

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 2 minute

Terapia neurala

 

Cu ajutorul terapiei neurale se pot trata chiar si durerile persistente. In aceasta forma de terapie stimulanta, terapeutul injecteaza in piele, muschi, cicatrice sau in punctele de acupunctura un anestezic local pentru calmarea durerilor. Pe langa calmare, prin utilizarea diferitelor tehnici de injectare se produce o reglare a proceselor perturbate.

Originile terapiei

Terapia neurala a fost dezvoltata in anul 1925 de catre fratii Walter si Ferdinand Huneke. In acel an, Ferdinand Huneke a vrut sa-i administreze intramuscular surorii lui, care suferea un atac de migrena, un medicament contra reumatismului. In loc de acesta, el a luat din greseala un anestezic local, procaina. Migrena a disparut in cateva secunde. De atunci au inceput cei doi frati sa dezvolte un concept de terapie, care initial a purtat numele de ” anestezia curativa”, iar mai tarziu, dupa descoperirea “fenomenului de secunda” au denumit-o terapia neurala.

Ferdinand Huneke s-a confruntat cu acest fenomen in timp ce ii injecta unei paciente anestezic pentru o rana de la gamba. Brusc, in cateva secunde, acesteia i-a disparut durerea de umar de pe partea opusa a corpului. Denumirea de “terapie neurala dupa Huneke” este din 1940 o formulare definitiva.

Ce este terapia neurala?

Cu ajutorul terapiei neurale se inlatura dereglarile, respectiv irtitarile sistemului nervos vegetativ. Exista mai multe metode de tratament:

  • in cazul tratamentului local, se injecteaza un anestezic local in locul dureros.
  • in cazul tratamentului pe segmente terapeutice se injecteaza anestezice locale.

Un camp perturbat, spre exemplu o cicatrice sau un polip inflamat, trimite stimuli care irita nervii invecinati.

La inceput, organismul echilibreaza durerea, insa mai tarziu acesta reactioneaza cu dureri cronice, precum migrene si dureri persistente.

Campul perturbat si durerea nu trebuie neaparat sa se afle in acelasi loc: spre exemplu, o cicatrice aparuta in urma unei operatii la genunchi poate sa declanseze dureri abdominale.

Prin injectarea unui anestezic in campul perturbator respectiv, se pot indeparta sau cel putin calma durerile cronice.

[ad#articol]

La ce sa va asteptati?

Mai intai vi se vor pune intrebari amanuntite referitoare la bolile anterioare. Chiar si bolile din copilarie sau accidentele avute pot duce la o clarificare.

  • Dupa aceea, urmeaza examinarea corporala: vor fi verificate aparatul locomotor, inclusiv muschii si reflexele, se vor controla cicatricele si structura pielii.
  • In functie de imaginea bolii, terapeutul va va injecta un anestezic local, de obicei subcutanat, dar aplicarea injectiei poate avea loc si intramuscular sau intravenos. Decisiv pentru succesul terapiei este alegerea locului de injectare.
  • In cazul injectiei subcutanate se vor forma basici mici, asemanatoare unui exsudat. Locul ales pentru injectie poate fi pe fata, la cap, spate sau burta. Se pot face injectari in mai multe puncte, in zonele corespunzatoare ale corpului.
  • Pentru injectie se vor utiliza substante active ca procaina, lidocaina, mepivacaina sau articaina, fara adaugari sau amestecari.

Terapia neurala necesita multa rabdare. Frecventa aplicarii tratamentului depinde de tipul de tulburari.

In cazul durerilor acute poate fi necesara chiar injectarea zilnica, iar in cel al tulburarilor cronice injectiile se vor face, de obicei, la intervale mai mari.

Cui i se recomanda aceasta terapie?

In principiu, terapia neurala este indicata tuturor persoanelor care au stari de suferinta fara o cauza evidenta sau in cazul unor probleme cronice precum astmul bronsic, reumatismul, migrenele sau alte afectiuni similare.

Terapia neurala nu poate fi aplicata in cazul alergiilor la anestezice locale (acest lucru trebuie clarificat neaparat inaintea inceperii terapiei), al problemelor de coagulare, bolilor infectioase grave si bolilor imunitare.

Intoleranta la alimente

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 5 minute

Intoleranta la alimente

 

Pentru ca salamul sa fie apetisant ca aspect, pentru ca alimentele sa tina mai mult timp si pentru ca iaurtul de capsuni sa aiba gustul fructelor coapte de soare, fara a se utiliza macar o capsuna, sunt necesare nenumarate substante suplimentare: conservanti si coloranti, intaritori de gust si arome artificiale. Aceste ingrediente numeroase provoaca alergii si reactii de intoleranta multor persoane.

Ce este intoleranta la alimente?

Spre deosebire de alergii, intoleranta la alimente poate aparea imediat dupa primul contact cu o anumita substanta. La o alergie se ajunge printr-o reactie exagerata a sistemului imunitar, care se manifesta deseori prin iritatii ale pielii si inflamatii.

In cazurile extreme, inflamatiile mucoaselor pot duce la astuparea cailor respiratorii. La intoleranta la alimente, sistemul imunitar nu participa. Daca organismul nu suporta o anumita substanta, atunci cauza poate fi aceea ca lipsesc anumite enzime digestive care ajuta la descompunerea alimentului.

Sa luam ca exemplu, intoleranta la lactoza : din cauza lipsei de lactaza, enzima care descompune lactoza, zaharul din lapte ajunge nedigerat in intestinul gros si provoaca diareea.

Pe langa intoleranta la lactoza si in cazul intolerantei la fructoza (zaharul din fructe) sau la histamina poate fi vorba tot de absenta unei enzime.

Deseori, aceste trei intolerante apar in combinatie, ceea ce ingreuneaza diagnosticul.

Un simptom care apare frecvent este intoleranta la gluten, care la copii este numita celiachie , iar la adulti sprue indigena,boala celiaca. La aceste persoane, contactul cu glutenul continut in cereale duce la degenerarea celulelor care captusesc intestinul subtire, care este insarcinat cu preluarea substantelor nutritive din intestin.

Cum recunoastem intoleranta la alimente?

Deseori, intolerantele la alimente duc la probleme digestive nespecifice, cum ar fi diareea, balonarile si meteorismul, care de cele mai multe ori sunt cuprinse in termenul – intestin iritabil.

Intoleranta la histamina poate duce la dureri de cap, astm, dureri de inima si iritatii de piele, din cauza valorii ridicate de hitamina din sange.

Modificarea mucoasei intestinale la intoleranta de gluten blocheaza asimilarea substantelor nutritive din alimente, asa incat pot aparea carente in organism, cum ar fi tendinta de sangerare (lipsa vitaminei K) si crampele la gambe (lipsa de calciu si magneziu).

[ad#articol]

Pentru ca simptomele intolerantei la alimente sau mai degraba nespecifice si sunt legate de cele mai multe ori de asimilarea anumitor alimente, diagnosticarea acesteia este dificila. Adesea, inainte de a fi recunoscut simptomul, pacientii sufera mult.

Medicul poate stabili cu siguranta majoritatea intolerantelor:

Intoleranta la lactoza si fructoza se pot descoperi prin testul respirator H2. Pentru aceasta trebuie sa beti un pahar cu lapte sau de fructoza.

Daca va lipsesc enzimele necesare, zaharul ajunge in intestinul gros nedigerat, unde vor fi descompuse de bacteriile intestinului gros. Hidrogenul (H) format astfel poate fi dovedit cu ajutorul unui test respirator.

Intoleranta la histamina se poate diagnostica foarte greu.

O examinare a valorii histaminei din sange poate oferii indicii, mai sigura poate fi insa evitarea alimentelor care contin histamina.

Intoleranta la gluten poate fi dovedita prin probe ale tesutului mucoasei intestinale, extrase in timpul unei colonoscopii.

Terapii alternative

Terapia nutritionala

Cateoodata evitarea totala a anumitor substante din alimente este dificila, pentru ca adaosurile alimentelor, mai ales din alimentele gata preparate, nu sunt enumerate pe lista de ingredienti. Oricum, corpul dumneavoastra dispune de un anumit prag de toleranta, iar depasirea acestuia poate trece fara nici un fel de simptom. In cele mai multe cazuri, aceste substante nu trebuie evitate total.

Incepeti cu o cura de sase saptamani, in care sa incercati sa evitati complet substanta declansatoare.

Daca in aceasta perioada simptomele dispar, puteti incerca sa consumati din nou acel alimnet, putin cate putin.

Pe aceasta cale puteti descoperi cantitatea pe care o puteti asimila din alimentul respectiv, fara aparaitia simptomelor.

Intoleranta la lactoza

Evitati toate produsele lactate, semipreparatele, preparatele si laptele nefermentat din lapte si ciocolata.

In alimentele pregatite industrial, chiar si in mezeluri, exista un continut crescut de lactoza. Pentru ca intoleranta la lactoza este foarte des intalnita, gasiti alimente care nu contin lactoza in magazinele ecologice si naturiste. Acolo puteti gasi chiar lapte fara lactoza. Untul, iaurtul , branza proaspata si cea fermentata contin mult mai putina lactoza si sunt mai bine tolerate.

Iaurtul probiotic va sprijina flora intestinala, care preia partial digerarea lactozei, Cosumul regulat de probiotice reduce simptomele.

Va puteti sprijini digestia prin administrarea preparatelor cu lactoza – enzima care, de obicei, se formeaza in intestin pentru a digera lactoza. Prin administrarea tabletelor de lactoza nu dispar cu totul simptomele, dar va permite din cand in cand sa mancati “normal”, daca sunteti invitat undeva la masa.

Intoleranta la fructoza

Fructoza (zaharul din fructe) este continuta in toate fructele si sucurile de fructe. Dar si mancarurile gata preparate contin fructoza.

La pacientii cu intoleranta la fructoza apare deseori lipsa de zinc si acid folic. Acestea ar trebui administrate regulat, sub forma unui preparat standard.

Intoleranta la histamina

Histamina se regaseste in aproape toate alimentele, in concentratii diferite. In timp ce alimentele proaspete au un continut scazut de histamina, depozitarile pe perioaade mai lungi duc la o crestere a histaminei. Din acest motiv ar trebui sa consumati alimentele cat mai proaspat posibil si le pastrati inchise ermetic.

Evitati mezelurile, conservele de peste, cascavalul si produsele lactate, alimentele care contin drojdie, legumele murate, spanacul, capsunile, bananele, nucile si produsele din soia.

Vitamina B si vitamina C sprijina descompunerea hitaminei.

In cazurile grave este utila administrarea unui preparat din diaminoxid. Acest antihistamic sprijina descompunerea histaminei din organism.

Intoleranta la gluten

Glutenul este continut in grau, secara, orz, ovaz, orez, grau salbatic.

Din acest motiv, toate produsele de patiserie – pastele fainoase, deserturile, musli si painea – pot provoca probleme persoanelor care au intoleranta la gluten.

In magazinele ecologice si naturiste exista paine fara gluten si patruri din faina de porumb.

In afara de acestea, puteti manca fara probleme orez, mei, cartofi, soia, carne, lapte, legume, fructe si oua.

Deseori apare o intoleranta la gluten din cauza modificarii mucoasei intestinului subtire, la care are loc o absobtie redusa de vitamina K si B, de calciu, magneziu si fier.

Prin administrarea acestor substante nutritive, le puteti imbunatati absorbtia in organism si reduceti carentele.

Durerea mamara

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 3 minute

Durerea mamara

 

Durerea mamara, sau mastalgia este o durere sau discomfort la unul sau ambii sani. 60% dintre femei sufera de un discomfort al sanilor. Durerea mamara este de doua tipuri: ciclica, adica asociata cu ciclul menstrual si non-ciclica.

Durerea non-ciclica poate fi generata de muschii sau incheieturile care se afla in apropierea sanului, caz in care nu este vorba de o adevarata durere mamara.

Durerea mamara ciclica

Cea mai comuna durere mamara este asociata cu ciclul menstrual si este aproape intotdeauna corelata cu fluctuatiile prezente la nivel hormonal, cu care se confrunta toate femeile.

Cel mai probabil, durerea are legatura cu sensibilitatea tesutului sanilor la hormoni, durerea putand varia de la un san la altul, sau chiar la acelasi san. Multe femei au dureri mamare inainte de menstruatie, cand sanii lor devin sensibili. Anumite femei au dureri mamare si prezinta o sensibilitate crescuta a sanilor incepand din perioada ovulatiei, la mijlocul ciclului menstrual si pana la venirea menstruatiei, dupa aproximativ 2 sapatamani. Durerile mamare se pot agrava dupa nasterea primului copil.

Ce tratament exista?

  • Ulei de ciubotica cucului: acest remediu natural trebuie administrat in doza mare (3g zilnic) pentru a da rezultate. Tratamentul trebuie urmat o lunga perioada de timp, pentru ca efectele apar treptat; rezultatele vazandu-se dupa aproximativ 4 luni. Uleiul de ciubotica cucului are putine efecte secundare, in ciuda perioadei prelungite de adminsitrare si a dozei crescute si de aceea ar trebui sa fie primul pe lista tratamentelor recomandate.
  • Danazol : acest medicament stopeaza ovulatia si are o rata de succes de aproximativ 80%, ceea ce il plaseaza pe locul al doilea in topul medicamentelor recomandate. In ciuda succesului sau, nu este potrivit tuturor femeilor: in unele cazuri poate provoca efecte secundare, cum ar fi cresterea in greutate si dereglarea ciclului menstrual. Medicamentul se administreaza timp de 2 luni, in doze de 200 mg zilnic; daca da rezultate, doza va fi redusa treptat.
  • Tamoxifen: acest medicament poate fi prescris femeilor care au dureri mamare mari. In acest caz, doza normala este de 10 mg; poate provoca bufeuri, dar nu are mai multe efecte secundare decat in cazul administrarii unor doze mari. Medicamentul poate fi administrat constant fara intrerupere in a doua parte a ciclului menstrual.

Durerea mamara non-ciclica

Exista 2 tipuri de durere mamara non-ciclica: durere mamara reala, care provine de la san, dar nu are legatura cu ciclul menstrual si durerea care este resimtita in zona sanului, dar provine de fapt din alta parte. Aceasta din urma este provocata aproape intotdeauna de oase, muschi sau incheieturi si de aceea poarta numele de durere musculoscheletala. Doua treimi dintre durerile mamare non-ciclice sunt dureri de origine musculoscheletala. Rareori, asa-zisele “dureri mamare sunt provocate de plamani sau de litiaza biliara.

[ad#articol]

Adevarata durere non-ciclica

Anumite afectiuni benigne ale sanului pot fi confundate cu adevarata durere mamara. Arsurile sau junghiurile din jurul sau de sub mamelon pot fi datorate dilatarii ductale (ectazie ductala mamara) si tind sa apara constant, desi nu sunt periculoase. Ar putea fi cauzate si de mastita, afectiune care afecteaza femeile tinere, in special fumatoarele.

Pe sani apar uneori puncte deschise la culoare, in care se simt intepaturi si junghiuri. Cauza aparitiei lor este necunoscuta, dar nu sunt un motiv de panica. Durerea poate fi facuta sa dispara cu ajutorul unei injectii sau printr-un anestezic local amestecat cu prednison, pentru a reduce inflamarea. Sub punctele deschise la culoare se afla de obicei un chist; inlaturarea lichidului din chist duce la eliminarea durerii.

Durerea care nu este cauzata de glandele mamare

Durerea care provine din piept sau din sira spinarii poate fi resimtita in zona sanilor. Cea mai frecventa cauza este o forma de artrita, numita costocondrita, care afecteaza capetele coastelor acolo unde se unesc in capul pieptului; aceasta afectiune este numita sindromul lui Tietze.

Daca durerea se agraveaza cand inspirati sau cand apasati in capul pieptului sau pe coaste, este posibil sa fie vorba de costocondrita. Calmantele, cum ar fi paracetamolul, sau medicamentele anti-inflamatoare fara steroizi, de exemplu ibuprofenul, pot ameliora durerea.

Dezvoltarea copilului 0-1 ani (Partea 1)

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 5 minute

Dezvoltarea copilului 0-1 ani (Partea 1)

 

Sunteti emotionati de venirea pe lume a bebelusului dumneavoastra, si, ca majoritatea celor ce devin parinti pentru prima data, va simtiti cel mai adesea nesiguri in a manui mica fiinta care pare firava si vulnerabila. Dar inca de la nastere, nou-nascutul este mult mai viguros decat credeti si are un puternic instinct de supravietuire.

Importanta atasamentului emotional

Un nou-nascut isi petrece cea mai mare parte a primelor lui zile de viata dormind, asa ca incercati sa fiti acolo de fiecare data cand se trezeste. Cercetarile au demonstrat ca apropierea fizica a bebelusului de dumneavoastra, sunetul vocii si mirosul corpului dumneavoastra sunt foarte importante in primele zile de viata ale copilului. In toata aceasta perioada, intre mama si copilul ei se formeaza o legatura, care, daca este incurajata devine permanenta.

Pentru ca legatura dintre mama si nou-nascut sa devina mai puternica, bebelusul trebuie sa aiba contact cu pielea dumneavoastra cat mai des. Faceti din ora mesei un moment de intimitate fizica, tineti pruncul aproape de dumenavoastra si vorbiti-i cu blandete.

Cresterea si dezvoltarea

In primii ani de viata ai bebelusului dumneavoastra, cresterea si dezvoltarea acopera trei arii principale:

Creierul: isi va folosi creierul sa gandeasca si sa isi dezvolte limbajul.

Mobilitatea: va invata sa stea in picioare si sa mearga, incepand cu eforturi de a-si controla capul, chiar din prima saptamana de viata.

Indemanarea: bebelusul va dobandi control asupra degetelor de la maini, astfel incat, in jurul varstei de 10 luni, este pregatit sa ridice o pastaie de mazare intre degetul mare si cel aratator.

Tot ce trebuie sa faceti dumneavoastra, ca sa va ajutati copilul sa se dezvolte, este sa nu-l lasati pe el sa stabileasca termenii. Aceasta este legea de aur pe care trebuie sa o aplicati in cresterea bebelusului.

Bebelusul va va arata intotdeauna prin semne ca vrea si ca poate sa mearga mai departe. Este important sa il urmariti indeaproape, pentru ca astfel veti descoperi momentul cand este esential pentru bebelus sa-si insuseasca inca o abilitate. Bebelusul se va simti foarte multumit de el insusi (mai ales daca il laudati) si-l veti ajuta sa-si construiasca increderea si stima de sine inca de la inceput. Va creste si se va transforma intr-un copil increzator, echilibrat si afectuos. Iar temelia se construieste in primul an de viata.

Controlul emotional

De asemenea, este esential pentru bebelus sa invete “controlul emotional” in primul an din viata. Controlul emotional inseamna sa-ti controlezi emotiile, sa nu le lasi sa-ti scape din frau. Inseamna sa reusesti sa-ti controlezi emotiile puternice si sa le canalizezi catre un scop bun.

  • Bebelusii invata controlul emotional de la dumneavoastra
  • In cazul in care controlul emotional nu este invatat in primul an de viata, este foarte greu sa fie dobandit mai tarziu.

Fara aceasta capacitate, bebelusului ii va fi greu sa faca situatiilor de viata – cu alte cuvinte, bebelusul devine incontrolabil emotional. Rezultatul clasic al acestei situatii este un scolar laudaros, agresiv si chiar distrugator, acasa si la gradinita.

[ad#articol]

Aptitudinile nou-nascutului

In ciuda faptului ca nou-nascutul este neajutorat din punct de vedere fizic, el poseda o multime de aptitudini uimitoare:

  • Este apt sa comunice
  • Poate sa imite expresiile fetei dvs si sunetele pe care le scoateti cand vorbiti.
  • Adora sa se uite in ochii dumneavoastra si ii place contactul fizic.
  • Vede clar de la o distanta de 20-25 de cm (8-10 cm in apropiere) si raspunde nerabdator cand va vede, priveste intens.
  • La 20-25 de cm departare (8-10 cm in apropiere) poate “citi” emotiile si zambeste daca va vede facand acest lucru.
  • Va aude vocea foarte clar si  poate s-o recunoasca

Ce puteti face pentru a-l ajuta

  • Increderea, caldura si sociabilitatea se dezvolta in primele luni de viata si in aceasta perioada  trebuie sa va invatati bebelusul sa relationeze cu oamenii. Este esential sa aveti o atitudine pozitiva in tot ceea ce faceti si sa fiti sinceri si deschisi cand va exprimati.
  • Zambetul este cel mai important instrument prin care va puteti manifesta multumirea, aprobarea, dragostea si bucuria. Urmatorul este vocea. Bebelusii sunt sensibili la dragostea, aprobarea, bucuria si satisfactia din tonul usor pitigaiat sau ridicat al vocii dumneavoastra.
  • Contactul fizic, caldura, apropierea si mirosul corpului sumneavoastra sunt de asemenea foarte importante, deoarece este vorba de atingeri si demonstratii fizice de afectiune.

Noua infatisare a copilului tau

Cand tineti nou-nascutul in brate pentru prima data, veti fi surprinsi de infatisarea lui. Este fara indoiala o mare bucurie pentru dumneavoastra, dar probabil ca v-ati asteptat sa un ghemotoc curat si linistit, asemenea nou-nascutilor care apar in spoturile publicitare cu mancare pentru bebelusi. Viata reala (asa cum brusc veti descoperi) este putin diferita.

Pielea

  • Vernix caseoxa este un strat de substanta alb-cenusie, de consistenta grasoasa care acopera pielea nou-nascutului. Este un strat natural care-i protejeaza pielea de contactul  cu lichidul amniotic. Poate fi indepartat dupa nastere sau lasat pe pielea nou-nascutului pentru a-l proteja de iritatiile minore ale pielii, ca decojirea sau descuamarea.
  • Eritemul alergic neonatal (urticaria) este  o afectiune comuna la nou-nascuti in prima saptamana. Nu este nevoie de tratament, va disparea destul de repede.
  • Milia se manifesta prin puncte mici si albe care apar cu preponderenta pe varful nasului, pe fata si pe pielea capului. Miliaria sau alergia la caldura se poate manifesta prin puncte rosii pe fata.

Capul

Fontanelele sunt zonele neosificate, moi, ale capului unui nou-nascut, aflate in crestele capului. Oasele capului se vor imbina perfect cand copilul dumneavoastra va avea in jur de doi ani. Aveti grija sa nu apasati pe fontanele.

Ochii

S-ar putea ca nou-mascutul sa nu-si poata deschide ochii inca de la inceput, din cauza suflului provocat de presiunea asupra capului din timpul nasterii.  Este posibil ca aaceasta presiune sa fi spart cateva vase de sange din ochi, care se vad ca niste vinisoare rosii pe albul ochiului. Nu necesita ingrijire si dispar in cateva saptamani.

S-ar putea sa aiba “ochisori lipiciosi” – din cauza unei materii alb-galbuie care se aduna in coltul ochilor sau de-a lungul marginilor pleoapelor. Aceasta este o afectiune comuna a bebelusilor si chiar daca nu este serioasa, trebuie sa urmati tratamentul indicat de medicul pediatru.

Parul

Unii bebelusi se nasc cu capusorul acoperit de par, altii fara par. Culoarea parului pe care bebelusul o are la nastere se va schimba pe masura ce el creste. Puful fin de pe pielea nou-nascutului se numeste lanugo si va cadea curand dupa nastere.

Organele genitale

Este posibil ca organele genitale ale nou-nascutului sa fie marite sau umflate.

Picioarele si bratele

Picioarele si bratele nou-nascutului sunt inca indoite, adica asa cum erau in uterul mamei.