Hiperlipidemia ereditara este afectiunea caracterizata prin cresterea anormala a nivelului de colesterol si/sau trigliceride (ori a altor tipuri de grasimi) din sange.

Hiperlipidemia ereditara este prezenta de la nastere, dar de obicei este descoperita de abia in prima copilarie. Se datoreaza unei gene anormale mostenite de pacient de la unul sau de la ambii parinti. O dieta bogata in grasimi si lipsa exercitiului fizic agraveaza afectiunea. Nivelul crescut de trigliceride si in special, de colesterol, maresc riscul de a face ateroscleroza si boala arterei coronare.

Care sunt riscurile?

• Cel mai comun tip de hiperlipidemie afecteaza 1 din 500 de europeni, care mostenesc o copie a genei anormale. Persoanele afectate au nivelul colesterolului de 2 sau de 3 ori mai mare decat normal.
• Exista o sansa la un milion ca o persoana sa mosteneasca gena de la amandoi parintii. Daca sunt mostenite doua copii ale genei anormale, nivelul colesterolului este de 6 pana la 8 ori mai mare decat normal.
• Persoanele afectate sunt expuse unui risc destul de mare de a face infarct de miocard, chiar din copilarie.

Care sunt simptomele?

In afara de simptomele aterosclerozei, nivelul crescut de colesterol asociat cu hiperlipidemia ereditara poate produce unul dintre urmatoarele simptome, care apar treptat, de-a lungul anilor:

• pete sau noduli galbeni sub piele( xantoame), pe dosul mainilor;
• umflaturi ale tendoanelor din jurul gleznelor si ale incheieturilor mainilor;
• umflaturi galbene pe pleoape (xantelasme);
• un uinel galben pal in jurul irisului (membrana circulara colorata a ochiului).

Barbatii care sufera de aceasta boala pot prezenta simptome ale bolii arterei coronariene, cum ar fi de pilda angina pectorala, inca de la varsta de 20-30 de ani. Femeile sunt de obicei protejate de estrogen, de aceea simptomele nu vor aparea decat odata ci instalarea menopauzei.

Sfaturi medicale

• Intrucat nu exista medicamente pentru aceasta boala, tot ce se poate face este sa se inceapa din timp un tratament medicamentos de scadere a colesterolului.
• Simptomele pot fi ameliorate prin intermediul exercitilor fizice regulate, adoptarea unei diete sarace in grasimi si cu medicamente;
• Tratamentul timpuriu poate reduce riscul infractului de miocard;
• Rudele apropiate ale celor afectati de hiperlipidemie ereditara ar trebui sa-si faca analize pentru a confirma sau infirma prezenta acestei boli.

 

 

Inainte de a va decide care interventie estetica a sanului vi s-ar potrivi, asigurati-va ca ati inteles exact ce presupune si ce urmari are fiecare dintre ele.

Mastoplastia de augmentare (marirea sanilor)

Marirea sanilor poate fi realizata doar cu ajutorul implanturilor mamare, care sunt inserate in fata sau in spatele muschilor pectorali, adica sub sani. In ultimii ani, implanturile au intrat in atentia comunitatii medicale, siguranta folosirii lor fiind pusa sub semnul intrebarii. Daca doriti sa va faceti o mastoplastie, este important sa fiti bine informata in legatura cu urmatoarele chestiuni:

• Fiind vorba de o procedura care se poate solda cu complicatii, este recomandabil sa cautati cat mai multe informatii despre aceasta operatie. Rugati-l pe chirurgul dumneavoastra sa va puna in legatura cu cineva care a facut deja aceasta operatie.
• Discutati in detaliu despre dimensiunea la care ati dori sa ajunga sanii dumneavoastra. Fiti realista. Daca sunteti miniona si aveti sanii mici, ganditi-va de doua ori inainte de a alege cupa D. Inainte de operatie, chirurgul va va lua masurile pentru a alege modelul de proteza mamara bidimensionala care vi s epotriveste cel mai bine ca marime si forma. Asigurati-va ca medicul va va examina sanii pentru a detecta posibilele chisturi existente si a decide daca este nevoie de un tratament anteoperator. Este dificil ca un chirurg sa intervina asupra sanului odata ce implantul a fost inserat.
• Interesati-va daca este posibil sa apara contracturi si unde vor fi localizate cicatricele postoperatorii. Intrebati daca cicatricele vor avea vreo influenta asupra alaptatului si a sensibilitatii mameloanelor.
• Rugati-l pe medicul dumneavoastra sa va comunice dimensiunea si numele producatorului implantului dumneavoastra, pentru a va putea  procura unele identice, daca va fi nevoie sa le inlocuiti pe cele initiale.

Efectele post – operatorii

Aranjati sa lipsiti de la lucru cel putin 10-14 zile. Este recomandabil sa nu sofati in primele doua saptamani dupa operatie si sa nu ridicati greutati asupra capului timp de 4 saptamani de la aceasta. Desi revenirea la normal se va petrece cam dupa 3 saptamani, este mai bine ca in primele 6 saptamani de la operatie sa evitati practicarea activitatilor sportive.

Posibile motive de ingrijorare

Cancerul mamar

La ora actuala, nu exista probe care sa demonstreze ca ar exista o legatura intre implanturile cu silicon si aparitia cancerului de san. In urma studiilor efectuate, in anul 1989 Agentia Nationala a Medicamentului din SUA (USFDA) a ajuns la concluzia ca, desi efectul cancerigen asupra oamenilor nu poate fi cu totul exclus, riscul ca acest lucru sa se intample este destul de mic. Chirurgii esteticieni din intreaga lume au considerat ca aceasta concluzie este linistitoare, asa incat au continuat sa foloseasca implanturile cu silicon.

Mamografia

Implanturile pot face dificila citirea exacta a mamografiei. Aceasta inseamna ca femeile care au un istoric familial de cancer mamar nu ar trebui sa foloseasca implanturi cu silicon. Orice femeie ar trebui sa isi faca o mamografie inainte de o operatie la sani. Mamografia se poate face si dupa implant, dar in acest caz screeningul va trebui facut din mai multe unghiuri.

[ad#articol]

Contractura capsulara

De obicei, capsula de tesut cicatrizat care se formeaza in mod normal in jurul oricarui implant este destul de subtire si flexibila, dar se poate intampla sa se contracte, devenind rigida ca o bucata de lemn. Dupa unele cercetari contractura capsulara, care poate aparea la 2 sau la 4 ani dupa interventie, afecteaza 7 din 10 femei care au recurs la implanturi de silicon. Masajul sanilor poate reduce rigiditatea. Chirurgul dumneavoastra poate diminua contractura si elibera tensiunea, facand o incizie ceva mai mare in jurul implantului. Sau , daca implantul se afla deasupra muschiului pectoral, el poate fi indepartat si inlocuit cu unul nou, inserat sub muschi, unde e mai putin probabil sa se dea nastere unei contracturi capsulare.

Alte complicatii

Durerile de sani, pierderea senzatiilor la nivelul sanilor, dificultatile de alaptare, infectiile, deplasarea si scurgerile unui implant sunt complicatiile cele mai des intalnite. O complicatie mai neobisnuita este ruptura implantului, care poate aparea spontan sau din cauza unui soc puternic cum ar fi cel cauzat de o lovitura. In asemenea cazuri, este nevoie de o interventie chirurgicala imediata, prin care sunt inlaturate toate resturile de silicon. Unele voci sustin ca jumatate dintre pacientele care recurg la marirea sanilor prin implanturi de silicon sufera efecte secundare la 10 ani dupa operatie. Conform altor surse, riscul este mult mai mic, complicatiile aparand la numai una din trei paciente.

Tipuri de implanturi

Implanturile umplute cu gel de silicon par mai naturale decat cele cu solutii saline si sunt prima alegere a majoritatii chirurgilor esteticieni. Probabilitatea aparitiei unei contracturi este la fel de mare pentru ambele tipuri, dar in cazul celor cu solutii saline nu exista nici un risc de scurgere a siliconului. Daca implanturile cu silicon se rup, isi pierd forma si vor trebui inlocuite. Inainte toate implanturile erau plate, dar in prezent chirurgii le prefera pe cele cu o suprafata texturata, deoarece se pare ca aceasta reduce riscul aparitiei contracturii capsulare. Unul dintre noile tipuri de implant disponibil acum la ora actuala este cel cu trigliceride, care sunt asemanatoare grasimilor naturale ale corpului si in care este incorporat un chip electronic, cu un cod unic de identificare.

 

 

 

 

Numarul persoanelor care regreta ca au optat pentru o interventie chirurgicala estetica este mult mai mic decat al acelora carora le pare rau ca nu s-au hotarat sa faca asa ceva. Daca doriti, un chirurg estetician bun va poate schimba infatisarea. Dara veti grija, pentru o astfel de operatie este nevoie de o motivatie puternica, altfel s-ar putea sa fiti nemultumiti de rezultate.

Exista diverse cai prin care chirurgia estetica poate schimba forma, dimensiunea sau pozitia sanilor. Acestea includ mastopexia sau repozitionarea sanilor si mamoplastia : de augmentare sau marire, de reductie sau micsorare si de ascensionare sau ridicare. Inainte de a va decide pentru una dintre aceste interventii, asigurati-va ca ati inteles exact ce presupune si ce urmari are fiecare dintre ele.

Mastopexia (lifting)

Liftingul sanilor se adreseaza femeilor cu sanii “lasati”. Aceasta procedura chirurgicala are ca scop ridicarea sanilor cazuti si rezolvarea asimetriilor, prin inlaturarea pielii in exces si ridicarea sfarcurilor.

Cu cat sanii sunt mai mici, cu atat rezultatul va fi mai bun. In caul sanilor de mici dimensiuni, mastopexia poate fi combinata cu mamoplastia de augmentare, iar in acela al sanilor mari, cu mamoplastia de reductie. Asocierea acestor ultime doua proceduri va spori eficienta liftingului sanilor, deoarece reducerea dimensiunii va determina o diminuare corespunzatoare a greutatii acestora, micsorand riscul lasarii acestora din cauza unei greutati mai mari.

Fiti realiste! mastopexia nu va poate reda sanii din adolescenta si va lasa cicatrice. Discutati in prealabil  in detaliu cu un chirurg, inainte de a porni la drum.

Ca in cazul tuturor operatiilor la sani, consultati fotografii dinainte si de dupa operatie, pentru a vedea daca  rezultatele sunt bune, moderate sau proaste. Solicitati o descriere a tipului de incizie care urmeaza sa va fie facuta si chiar rugati-l pe chirurg sa va deseneze pe sani locul unde vor fi cicatricele.

Trebuie sa tineti cont ca liftingul de sani, ca si cel facial nu este permanent. Sanii vor continua sa imbatraneasca si vor recapata acel aspect lasat.

Intrebati chirurgul daca tehnica folosita va va mai permite sa alaptati, daca acest aspect este important pentru dumneavoastra. Orice operatie estetica la sani trebuie precedata de o mamografie.

Operatia

De obicei se recurge la anestezie generala.

Chirurgul va elimina pielea in exces si grasimea de sub sani, va ridica sfarcurile si restul de tesut, pentru a-i remodela in mod corespunzator.

Durata interventiei este de 2-3 ore, iar externarea pacientei operate se face dupa o zi sau doua.

Efectele post-operatorii

Liftingul are de obicei succes si putine efecte secundare, printre care se numara, de pilda, pierderea senzatiilor la nivelul areolei si sfarcului.

Deoarece prin aceasta procedura sunt sectionate multe canale galactofore, sansele de a alapta dupa operatie sunt de 50-60%; in cazuri foarte rare, fiind posibila chiar pierderea permanenta de alaptare.

Vindecarea initiala a plagii dureaza 1-2 saptamani, dupa care se vor extrage firele de sutura. Daca sunteti o persoana activa va veti putea misca mainile si umerii si veti putea practica unele activitati sportive mai blande dupa 3 saptamani de la operatie. Desi poate fi incomfortabil, este recomandabil dupa operatie sa purtati bustiera care va contribui la accelerarea vindecarii pielii si eliminarea mai rapida a edemului postoperator.

Se recomanda ca bustiera sa fie purtata zi si noapte vreme de cel putin 3 luni dupa interventie.

Mamoreductia (micsorarea sanilor)

Candidatele pentru , pot fi impartite in 2 mari categorii: din prima categorie fac parte femeile carora sanii lor mari le produc neplaceri si stanjeneala in societate. Cea de a doua categorie este formata din cele care isi doresc o micsorare a volumului si greutatii a sanilor si o imbunatatire a formei in paralel cu marirea fermitatii acestora. Daca aveti de gand sa alaptati in viitor trebuie sa discutati in prealabil cu chirurgul plastic.

[ad#articol]

Operatia

In ciuda diversitatii tehnicilor operatorii ce pot fi aplicate in functie de factorii individuali si preferintele personale ale pacientului si ale chirurgului, operatia in sine decurge dupa acelasi protocol.

Operatia dureaza cca 4 ore si se desfasoara sub anestezie generala. Mameloanele sunt importante atat din punct de vedere estetic, cat si functional.Intrebati-l pe chirurg daca are de gand sa vi le ridice pur si simplu, sau le va inlatura si le va grefa apoi intr-o alta pozitie.

Daca doriti sa stiti exact ce se va elimina, rugati-l pe chirurg sa va deseneze forma pe care o vor capata sanii dumneavoastra dupa operatie.

Efectele post operatorii

Rezultatele operatiei sunt de obicei foarte bune, dar, fiind vorba de o inteventie de amploare, este normal ca in urmatoarele saptamani sa resimtiti un oarecare discomfort. Ca sfaturi medicale: trebuie sa purtati bustiera non-stop pentru a grabi vindecarea. Scoaterea firelor se face la 7-14 zile postoperator,dupa care va puteti relua activitatea.

 

 

 

La inceput, nu este decat o raceala inofensiva, cu dureri la inghitire. Dar, in cazul in care durerile de gat devin din ce in ce mai acute, este foarte probabil sa fie vorba de o amigdalita (Angina tonsillaris) – denumita si angina. In cazul in care infectia coboara mai mult si ramaneti fara voce, atunci este vorba de laringita(Laryngitis). Indeosebi in cazul copiilor cu dureri mari in gat, cu febra si supuratie purulenta in gat, trebuie sa va ganditi la scarlatina.

Ce este amigdalita?

Fiindca spatiul bucalo-faringian este o poarta de intrare a diferitilor ageti patogeni, sistemul imunitar este foarte activ in aceasta zona. Inelul limfatic faringian, compus din amigdalele limbii, palatului si a faringelui, are grija ca potentialii intrusi sa fie identificati rapid si eliminati. Aceasta are drept consecinta faptul ca tesuturile limfatice, numite pe scurt amigdale, sa se umfle in cazul unei infectii acute si sa prezinte semnele tipice unei inflamatii.

In cazul unei amigdalite, sunt afectate cel mai des cele doua amigdale ale palatului. De cele mai multe ori, este vorba de o infectie bacteriana, careia ii precede in multe cazuri o infectie virala a cailor respiratorii superioare, astfel incat tesutul este deja afectat si nu se poate opune bacteriilor invadatoare. Oamenii predispusi sunt in special cei cu sistem imunitar slabit si fumatorii. Odata inflamate amigdalele, infectia se extinde relativ rapid la laringe, trahee si bronhii: efectele sunt pierderea vocii, tusea si bronsita.

O amigdalita poate deveni cronica atunci cand se creeaza un focar continuu de inflamatie, ceea ce recomanda operatia (tonsillectomie).

Cum recunoastem o amigdalita?

Printre simptomele tipice se numara durerile in gat, dificultate la inghitire, fluxul salivar abundent, cefaleea, eventual febra si toropeala. In faringe se formeaza o secretie galben-verzuie densa, purulenta si vocea se modifica.

La o privire in faringe se poate observa, de cele mai multe ori, un omusor marit si vizibil inrosit, precum si fistule supurente in mucoasa faringelui.

Analizand un frotiu, medicul poate descoperi agentii patogeni. De cele mai multe ori, este vorba de streptococi. In cazul inflamarii laringelui, va pierdeti vocea si nu puteti decat sa soptiti.

Ce poate face medicina alopata?

In cazul unei  amigdalite acute, din cauza suspiciunii de streptococi betahemolizanti, medicul va preleva un frotiu si, in cazul unui rezultat pozitiv, va prescrie antibiotice timp de 10 zile, pentru a inlatura posibilitatea unei imblonaviri a inimii sau a rinichilor.

In afara de aceasta, medicina clasica poseda o serie de masuri si medicamente pentru a ameliora simptomele:

• alifii cu mentol impotriva tusei, aplicate pe gat, amelioreaza durerile de gat (nu sunt recomandate pentru copiii sub 2 ani)
• bomboanele sau pastilele contra tusei reduc stimulul tusei si usureaza inghitirea.
• medicamentele care scad febra si alina durerea, ca paracetamolul sau aspirina, ele pot imbunatati simptomele de la primele administrari. Pentru ca au contraindicatii, acestea trebuie administrate doar in caz de nevoie si la prescriptia medicului.

Cum sa duci o viata sanatoasa?

In caz de febra, este importanta odihna in pat. Beti multe lichide, evitati efortul fizic si stresul.

Consumul cantitatilor mari de ceai racit are efect eliberator si alina prin racoare durerile in gat. Mucoasele sunt mai predispuse la infectii, in special in lunile de iarna, din cauza aerului uscat provenit de la incalzire.

Asigurati preventiv o umiditate optima a aerului.

[ad#articol]

Aerul proaspat este benefic pentru caile respiratorii afectate.

Aerisiti camera de mai multe ori pe zi si faceti o plimbare, asta in cazul in care febra a scazut.

Fumatul irita mucoasa, asadar incercati sa rariti tigarile sau chiar sa le opriti.

Remedii naturale

Multe remedii naturale ajuta la ameliorarea durerilor unei amigdalite, previn inflamarea regiunilor invecinate si accelereaza vindecarea.

Puteti face gargara cu lamaie si praf de chili, repetand de mai multe ori pe zi gargara cu aceasta solutie antibacteriana.

O alta solutie pentru gargara este apa de gura cu smirna, este recomandata datorita proprietatilor de inhibare a inflamatiei si de alinare a durerilor.

Se poate folosi si picaturile dintr-un extract din radacini ale muscatei Capetowmn.

Ceaiul de musetel si cel de salvie actioneaza inhiband inflamatia si ameliorand durerile in cazul unei infectii faringiene: inhalati aburul ceaiului inca fierbintecu gura deschisa, sub un prosop. In final puteti folosi ceaiul racit pentru a face gargara si pentru a-l bea.

Daca faceti gargara incet cu un ceai din frunze de cimbru, patlagina sau cistroza, puteti ameliora durerile de gat.

Atentie! Gargara facuta prea puternic poate provoca o alta iritatie a faringelui. Ca alternativa, puteti folosi si mijloace de acoperire a mucoasei cum ar fi ceaiul din flori si frunze de nalba, dar si extractele din radacina de nalba-mare, patlagina si muschi islandez.

Eucaliptul pentru frectie, administrat oral sub forma de capsule sau pentru inhalare, are efect inhibitor al inflamatiei, inlaturand mucusul si crampele.

Pentru intarirea sistemului imunitar puteti folosi usturoi, sirop de soc, telina si echinaceea. Substantele expectorante pentru tusea productiva sau pentru amigdalita in faza finala sunt preparate din frunze de trifoi si de cimbru, dar si din radacina de ciubotica cucului, radacina rosie de sapunel, flori de blid si radacinii de senega.