Academia Pacientului logo

Author: Academia Pacientului

Sfaturi medicale

Supraponderabilitatea

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 5 minute

Supraponderabilitatea

Nu este cazul sa va ingrijorati pentru cateva kilograme in plus. Daca insa greutatea creste continuu si in fiecare an trebuie sa va luati alte haine, ar fi timpul sa va opriti. Supraponderabilitatea este un factor de risc pentru numeroase afectiuni, precum bolile de inima si sistemul circular dar si diabetul. Din ce in ce mai multi copii si tineri sufera de supraponderabilitate. Cauzele sunt de obicei alimentatia eronata si lipsa de miscare

Ce este supraponderabilitatea?

Daca grasimea corporala se multiplica puternic si cauzeaza o crestere drastica a greutatii, se poate vorbi de supraponderabilitate sau obezitate (Adipozitate). Este foarte ingrijorator ca devin obezi tot mai multi copii si adolescenti. Acest lucru se datoreaza lipsei de miscare si a alimentatiei gresite, cu mancaruri tip fast-food si foarte multe dulciuri.

Grasimile si carbohidratii in exces nu sunt folositi de catre organism, fiind stocati sub forma de celule adipoase. Aceste celule adipoase se maresc si se multiplica in acelasi timp, nemaireactionand bine la hormonul insulina – si din acest motiv zaharul din sange nu mai poate fi procesat corect. Urmarea acestui fapt este aparitia unei senzatii crescute de foame.
Pe termen scurt, celulele adipoase pot fi reduse, ca dimensiune si cantitate, cu ajutorul dietelor si a miscarii regulate. Dar daca va reduceti greutatea pe termen lung sii doriti sa v-o mentineti, e necesar sa va reorganizati obiceiurile alimentare si nu numai.

Cauzele obezitatii

Obezitatea este in primul rand o consecinta a unor obiceiuri alimentare nesanatoase.
Obezii nu au un ritm de hranire regulat, acesta depinzand foarte mult de starea de spirit – adesea ei mananca pentru a compensa senzatii neplacute, stresul sau plictiseala. La acestea se adauga lipsa de msicare atat in timpul liber cat si la serviciu.

Se considera ca majoritatea medicamentelor produc pofta de mancare.
Antidepresivele, antidiabeticele si pilula contraceptiva se afla si ele pe acea lista. De asemenea, persoanele care sufera de insuficienta tiroidiana au de multe ori greutatea crescuta. Nu se stie cu siguranta daca supraponderabilitatea este conditionata si genetic. Adesea, obiceiurile nutritionale ale unei familii joaca un rol mai important decat predispozitia genetica. Daca dumneavoastra, ca parinte, mancati dulciuri la intervale regulate si in loc de legume mancati cartofi prajiti cu maioneza, ne e de mirare ca si copiii se vor obisnui cu un mod gresit de nutritie si vor deveni supraponderali.

Afectiunea Binge-Eating

Afectiunea Binge- Eating este o boala de nutritie care afecteaza cam o cincime dintre supraponderali. Cantitati mari de alimente sunt devorate fara nici un fel de control intr-un timp scurt. Uneori, in decursul unui astfel de atac devorator este golit intreg frigiderul. Spre deosebire de bulimie, in acest caz sunt afectati mai ales barbatii.

[ad#articol]

Cum recunoastem supraponderabilitatea?

Cu ajutorul indexului de masa corporala (IMC) puteti verifica in ce categorie de greutate va incadrati. Indexul de masa corporala rezulta din impartirea greutatii (in kg) la inaltime (in m) la patrat.

In cazul unui index mai mare de 30 se poate vorbi de supraponderabilitate, care este insotita de riscuri de sanatate crescute. Si mai simpla este masurarea taliei. Femeile cu o talie mai mare de 88 cm si barbatii cu talie mai groasa de 102 cm sunt obezi.

Daca apar boli datorate supraponderabilitatii, e timpul sa slabiti. Datorita alimentatiei continue, nivelul glicemiei creste, sporind astfel riscul aparitiei diabetului. De asemenea, pot aparea si tulburari de metabolim, de tipul ficatului marit, arteroclerozei, problemelor cu bila sau gutei. La persoanele supraponderale creste si riscul de cancer si al aparitiei unor afectiuni premature ale articulatilor, precum artroza.

Ce poate face medicina alopata?

Daca terapiile nutritionale, programele de sport si tratamentele psihoterapeutice nu aduc succesul scontat, greutatea poate fi redusa prin administrarea de medicamente. Insa terapia medicamentoasa ar trebui sa aiba loc doar sub supraveghere medicala si chiar si atunci doar pentru o perioada limitata de timp.

Veti intalni o multime de regulatoare de apetit pe piata, dar administrarea acestora nu este lipsita de efecte nedorite. In ultimul timp, unele preparate au fost retrase de pe piata deoarece aveau efecte secundare ce puneau in pericol viata pacientilor.

Daca totusi doriti sa incercati un moderator de apetit, ar trebui sa discutati prima data cu medicul dumneavoastra. Ar trebui sa evitati produsele vandute exclusiv pe internet si prin utilizarea carora veti putea pierde 10 kg pe saptamana.

O dieta sub supraveghere medicala este mult mai indicata!

In cazul supraponderabilitatii extreme, care nu raspunde la nici o alta terapie, se pot aplica proceduri chirurgicale. O posibilitate este reducerea pe cale chirurgicala a dimensiunii stomacului sau scurtarea intestinului subtire. In aceste cazuri, pe termen lung pot aparea insa probleme, cum ar fi un dezechilibru al lichidelor in corp sau formarea pietrelor la rinichi. Datorita ratei crescute de efecte secundare, un tratament chirurgical este recomandat dor in situatii exceptionale.

Un stil de viata sanatos

O schimbare nutritionala radicala aduce rezultatele dorite doar daca va si miscati suficient – cel putin o ora pe zi. Drumurile mai scurte le puteti face pe jos in loc de masina, sau cu bicicleta. Cautati un sport de care sa va bucurati si pe care sa il puteti integra bine in viata dumneavoastra de zi cu zi.

Ciclismul, inotul, drumetiile sau joggingul sunt deosebit de indicate si pot fi practicate aproape oriunde.

Multi dintre noi ne miscam prea putin la serviciu, sezutul pe scaun timp indelungat se incadreaza adesea in activitatile normale la serviciu. Incercati sa puneti imprimanta sau actele de care aveti nevoie mai departe de biroul unde va desfasurati activitatea zilnica. Apelurile telefonice se pot realiza si din picioare.

Terapii alternative

Kilogramele in plus pot fi pierdute in special prin miscare. Insa si terapiile alternative va pot sprijini in acest sens.

Terapia nutritionala

Renuntati la dietele unilaterale chiar daca obtineti o reducere de scurta durata a greutatii. Conform efectului YO-YO, veti recupera rapid in greutate imediat ce veti incepe sa mancati normal. Succesul poate fi obtinut doar cu ajutorul unei transformari consistente si de durata a vietii si obiceiurilor nutritionale.

Pudrele bogate in proteine, imbogatite cu substante de balast (pentru a da senzatia de satietate), ajuta la arderea grasimilor si refacerea muschilor. Fructele, legumele si produsele din faina integrala nu ar trebui sa lipseasca de pe lista dumneavoastra de alimente cotidiene. In acest fel puteti ingera multe micronutriente valoroase.

Renuntati la dulciuri si alcool. Beti aproximativ 2,5 li de apa pe zi. Apa ajuta la dizolvarea grasimii si stimuleaza descompunerea substantelor toxice.

Psihoterapia

Consultatia psihoterapeutica are sens atunci cand doriti sa va schimbati fundamental stilul de viata.
Clinicile pentru tratamente psihosomatice ofera programe complexe de terapie pentru cazurile deosebit de dificile de obezitate. Puteti apela si la un grup de intrajutorare. Terapia comportamnetala va invata cum sa va schimbati obiceiurile alimentare si va ajuta sa va mentineti la greutatea dorita. Este important sa va reganditi nu doar obiceiurile nutritionale, ci intregul stil de viata.

Remedii naturale

Terapia prin respiratie

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 2 minute

Terapia prin respiratie

 

Respiratia poate fi privita ca o legatura intre corp si suflet, deoarece ea reactioneaza foarte sensibil atat la modificarile sufletesti, cat si la cele ale corpului. Aceasta legatura este utilizata de terapia prin respiratie pentru a trata intr-un mod eficient deficientele respiratorii. Actiunea terapeutica a respiratiei corecte este utilizata atat in tratarea problemelor respiratorii si ale vocii, cat si in psihoterapia orientata spre corp.

Originea terapiei prin respiratie

Binenteles, arta de a respira corect tine, de mii de ani, de practicile spirituale de incurajare si stimulare a sanatatii ale Qi Gong-ului din China, ale meditatiei Zen din Japonia si ale Yoga din India.

Terapia prin respiratie a dobandit in Europa secolului XX o noua importanta si s-au dezvoltat directii variate de terapii.

Ilse Middendorf (1910) a infiintat in anul 1965, la Berlin, Scoala de respiratie pentru respiratie care poate fi experimentata, care, este pana in ziua de astazi, una dintre cele mai importante institutii in domeniul terapiei prin respiratie. Aproape concomitent, psihoterapeuta Liselotte Brune, a dezvoltat abordarea terapeutica din cadrul reflexoterapiei orin respiratie.

Ce este terapia prin respiratie?

Stresul, problemele sufletesti, schimbarile circulatiei cardiovasculare si cele neurologice pot modifica radical, cu implicatii profunde, modul nostru de respiratie. O respiratie plata, rapida, conditionata de stres, conduce printre altele la o senzatie de constrictie, la atacuri de panica, la oboseala si palpitatii. Dimpotriva insa, o respiratie adanca, inceata, are o actiune relaxanta si eliberatoare. Terapia prin respiratie, se bazeaza pe capacitatea omului de a influenta constient respiratia, care, in mod normal, decurge automat.

Reflexoterapia prin respiratie este utilizata in spitale de fizioterapeuti pentru cazuri tinand de posturile defectuoase, pentru stabilizarea arborelui bronsic in cazuri de pneumonii, bronsite si astm, astfel incat prin respiratie sa se influenteze sistemele de organe si functiile corpului.

[ad#articol]

Aici este vorba de o corectie constienta a respiratiei prin intermediul inspiratiei si expiratiei controlate, al masajului si al gimnasticii respiratorii.

Scoala respiratiei ce poate fi experimentata, a Ilsei Middendorf, lucreaza dupa recunoasteri profund psihologice, care considera respiratia ca o expresie a starii sanatatii sufletesti. Metoda respiratiei dirijate este privita din aceasta cauza drept calea pentru o dezvoltare interioara si pentru autovindecare in cazuri de tulburari psihosomatice si in afectiuni functionale ale organelor. Terapia prin respiratie nu este insa numai o forma de terapie independenta, ci si un element component al celor mai diferite practici spirituale cum sunt Yoga, Qi Gong si Tai Ji Quan,

La ce sa va asteptati?

Reflexoterapia respiratorie consta dintr-un masaj respirator pasiv si dintr-o gimnastica respiratorie activa, care trebuie executata in imbracaminte lejera, in pozitie intinsa sau in sezut.

  • Inainte de exercitiile de respiratie, se aplica comprese umede, fierbinti, pe spate sau pe torace, pentru a stimula circulatia sanguina locala a musculaturii.
  • In timpul exercitiilor respiratorii, cu ajutorul miscarilor puternice de masaj, va sunt intinsi toti muschii, tendoanele si ligamentele participante la respiratie.
  • Concomitent, invatati sa respirati adanc, incet si constient.

Cui ii este indicata terapia prin respiratie?

Terapia prin respiratie este recomandata ca terapie adjuvanta pentru persoanele cu boli ale cailor respiratorii si tulburari functionale cardiovasculare. In general, ea contribuie la o stare fizica si de sanatate imbunatatita si este benefica in bolile psihosomatice, in problemele sufletesti si in bolile legate de stres. In afara de acestea, terapia prin respiratie mareste cavitatea de rezonanta la cantareti si la oratori si stimuleaza prezenta scenica la actori.

La copiii cu disfunctii de vorbire sau cu probleme psihice, activitatea respiratorie poate fi utilizata in combinatie cu alte forme de terapie.

Sfaturi medicale

Tinitus. Zgomot in urechi

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 2 minute

Tinitus. Zgomot in urechi

Tinitusul este un fenomen foarte des intalnit. Milioane de oameni sufera chiar de tinitus cronic, combinat cu insomnie, dificultati de concentrare si depresii. Din cauza ca sansa de vindecare scade odata cu avansarea in timp a bolii, este important sa se actioneze cat mai prompt. Naturopatia poate fi de mare ajutor in acest sens.

Ce este tinitus-ul?

Zgomotele din ureche, fara o stimulare acustica externa, sunt numite tinitus. Problema este declansata, in majoritatea cazurilor, de stresul de durata. Hormonul de stres, cortizolul, duce la ingustarea vaselor de sange, ceea ce atrage o tulburare a circulatiei la nivelul urechii interne, care restrange metabolismul celulelor auditive. Desi nu receptioneaza stimuli corespunzatori, celulele auditive afectate transmit semnale catre creier. In alte  cazuri, creierul prelucreaza informatiile nervilor auditivi in mod eronat si, astfel, se produc iluzii de zgomote. Pentru cel in cauza, tinitusul ii aduce o puternica povara, o presiune sufleteasca.

Cum recunoastem un tinitus?

Deseori, cel implicat remarca pentru prima data un zgomot deranjant in urechi, atunci cand se relaxeaza sau doreste sa doarma.

Cu cat este mai linistit mediul inconjurator, cu atat mai puternic pare zgomotul. Intensitatea zgomotului poate varia puternic, in functie de cauza si locul de aparitie.

Paleta zgomotelor se intinde de la fosnete, zumzait, mormait la suierat si se ajunge pana la fluierat.

In multe cazuri, zgomotul deranjant dispare la fel de brusc precum a aparut. Insa, acest lucru nu este intotdeauna asa: daca suna, fluiera sau fosneste in ureche si dupa trei luni, atunci se poate vorbi de un tinitus cronic.

[ad#articol]

Deseori se manifesta ca un inceput de surzenie, sensibilitate la zgomot, ameteala, dereglari ale aparatului locomotor, pot aparea depresii si modificari de personalitate.

Un stil de viata sanatos

Miscarea si sportul dinamizeaza circulatia sangelui si sunt de ajutor si in cazul tinitusului, chiar daca la inceputul activitatii fizice zgomotele urechii par ceva mai puternice.

Dereglarile de somn sau de concentrare provocate de zgomotele din urechi pot fi compensate cu muzica linistitoare sau prin alte sunete. Lasati radio-ul sa mearga sau ascultati o inregistrare cu un susur de apa sau ciripit de pasarele.

Terapii alternative pentru tiuitul din urechi

In multe cazuri, medicul orl-ist nu gaseste nici o cauza fizica pentru aparitia unui tinitus. Aici pot contribui metodele alternative de vindecare a durerilor, care vor face mai usoara viata persoanelor cu zgomotele in ureche.

Fitoterapia

Daca  zgomotele in ureche apar ca urmare a unei dereglari de circulatie, un remediu poate fi un ceai sau un extract de ginko. Medicamentul trebuie luat pentru o perioada mai indelungata.

Administrarea zilnica de iarba moale are efect de alinare si prevenire, mai ales la recidive.

Extractul din frunze de paducel stimuleaza circulatia sangelui la nivelul urechilor si reduce astfel vajaitul din timpane.

Terapia dietetica pentru tinitus

Incercati sa reduceti colesterolul dumneavoastra, prin intermediul alimentatiei adecvate cu acizi grasi nesaturati, veti putea obtine o circulatie mai buna a sangelui la nivelul urechilor si al creierului.

De asemenea, vitamina B si vitaminele A si C pot fi de ajutor. Alcoolul, fumatul si consumul de cafeina inrautatesc tinitusul, la fel ca si consumul exagerat de aspirina. Magneziul (300 mg/zi) are efect relaxant asupra vaselor sangvine si intensifica circulatia sangelui in urechi.

Psihoterapia

Pentru a putea accepta tinitusul mai bine, este utila si o consiliere psihoterapeutica, in cadrul careia sunt combatute temerile. Astfel se reduce si stresul de durata, care provoaca de fapt sunetele permanente din urechi. Cu ajutorul hipnozei, pacientii suferinzi de tinitus pot invata sa combata aparitia zgomotului din urechi.

Remedii naturale

Terapia neurala

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 2 minute

Terapia neurala

 

Cu ajutorul terapiei neurale se pot trata chiar si durerile persistente. In aceasta forma de terapie stimulanta, terapeutul injecteaza in piele, muschi, cicatrice sau in punctele de acupunctura un anestezic local pentru calmarea durerilor. Pe langa calmare, prin utilizarea diferitelor tehnici de injectare se produce o reglare a proceselor perturbate.

Originile terapiei

Terapia neurala a fost dezvoltata in anul 1925 de catre fratii Walter si Ferdinand Huneke. In acel an, Ferdinand Huneke a vrut sa-i administreze intramuscular surorii lui, care suferea un atac de migrena, un medicament contra reumatismului. In loc de acesta, el a luat din greseala un anestezic local, procaina. Migrena a disparut in cateva secunde. De atunci au inceput cei doi frati sa dezvolte un concept de terapie, care initial a purtat numele de ” anestezia curativa”, iar mai tarziu, dupa descoperirea “fenomenului de secunda” au denumit-o terapia neurala.

Ferdinand Huneke s-a confruntat cu acest fenomen in timp ce ii injecta unei paciente anestezic pentru o rana de la gamba. Brusc, in cateva secunde, acesteia i-a disparut durerea de umar de pe partea opusa a corpului. Denumirea de “terapie neurala dupa Huneke” este din 1940 o formulare definitiva.

Ce este terapia neurala?

Cu ajutorul terapiei neurale se inlatura dereglarile, respectiv irtitarile sistemului nervos vegetativ. Exista mai multe metode de tratament:

  • in cazul tratamentului local, se injecteaza un anestezic local in locul dureros.
  • in cazul tratamentului pe segmente terapeutice se injecteaza anestezice locale.

Un camp perturbat, spre exemplu o cicatrice sau un polip inflamat, trimite stimuli care irita nervii invecinati.

La inceput, organismul echilibreaza durerea, insa mai tarziu acesta reactioneaza cu dureri cronice, precum migrene si dureri persistente.

Campul perturbat si durerea nu trebuie neaparat sa se afle in acelasi loc: spre exemplu, o cicatrice aparuta in urma unei operatii la genunchi poate sa declanseze dureri abdominale.

Prin injectarea unui anestezic in campul perturbator respectiv, se pot indeparta sau cel putin calma durerile cronice.

[ad#articol]

La ce sa va asteptati?

Mai intai vi se vor pune intrebari amanuntite referitoare la bolile anterioare. Chiar si bolile din copilarie sau accidentele avute pot duce la o clarificare.

  • Dupa aceea, urmeaza examinarea corporala: vor fi verificate aparatul locomotor, inclusiv muschii si reflexele, se vor controla cicatricele si structura pielii.
  • In functie de imaginea bolii, terapeutul va va injecta un anestezic local, de obicei subcutanat, dar aplicarea injectiei poate avea loc si intramuscular sau intravenos. Decisiv pentru succesul terapiei este alegerea locului de injectare.
  • In cazul injectiei subcutanate se vor forma basici mici, asemanatoare unui exsudat. Locul ales pentru injectie poate fi pe fata, la cap, spate sau burta. Se pot face injectari in mai multe puncte, in zonele corespunzatoare ale corpului.
  • Pentru injectie se vor utiliza substante active ca procaina, lidocaina, mepivacaina sau articaina, fara adaugari sau amestecari.

Terapia neurala necesita multa rabdare. Frecventa aplicarii tratamentului depinde de tipul de tulburari.

In cazul durerilor acute poate fi necesara chiar injectarea zilnica, iar in cel al tulburarilor cronice injectiile se vor face, de obicei, la intervale mai mari.

Cui i se recomanda aceasta terapie?

In principiu, terapia neurala este indicata tuturor persoanelor care au stari de suferinta fara o cauza evidenta sau in cazul unor probleme cronice precum astmul bronsic, reumatismul, migrenele sau alte afectiuni similare.

Terapia neurala nu poate fi aplicata in cazul alergiilor la anestezice locale (acest lucru trebuie clarificat neaparat inaintea inceperii terapiei), al problemelor de coagulare, bolilor infectioase grave si bolilor imunitare.

Sfaturi medicale

Intoleranta la alimente

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 5 minute

Intoleranta la alimente

 

Pentru ca salamul sa fie apetisant ca aspect, pentru ca alimentele sa tina mai mult timp si pentru ca iaurtul de capsuni sa aiba gustul fructelor coapte de soare, fara a se utiliza macar o capsuna, sunt necesare nenumarate substante suplimentare: conservanti si coloranti, intaritori de gust si arome artificiale. Aceste ingrediente numeroase provoaca alergii si reactii de intoleranta multor persoane.

Ce este intoleranta la alimente?

Spre deosebire de alergii, intoleranta la alimente poate aparea imediat dupa primul contact cu o anumita substanta. La o alergie se ajunge printr-o reactie exagerata a sistemului imunitar, care se manifesta deseori prin iritatii ale pielii si inflamatii.

In cazurile extreme, inflamatiile mucoaselor pot duce la astuparea cailor respiratorii. La intoleranta la alimente, sistemul imunitar nu participa. Daca organismul nu suporta o anumita substanta, atunci cauza poate fi aceea ca lipsesc anumite enzime digestive care ajuta la descompunerea alimentului.

Sa luam ca exemplu, intoleranta la lactoza : din cauza lipsei de lactaza, enzima care descompune lactoza, zaharul din lapte ajunge nedigerat in intestinul gros si provoaca diareea.

Pe langa intoleranta la lactoza si in cazul intolerantei la fructoza (zaharul din fructe) sau la histamina poate fi vorba tot de absenta unei enzime.

Deseori, aceste trei intolerante apar in combinatie, ceea ce ingreuneaza diagnosticul.

Un simptom care apare frecvent este intoleranta la gluten, care la copii este numita celiachie , iar la adulti sprue indigena,boala celiaca. La aceste persoane, contactul cu glutenul continut in cereale duce la degenerarea celulelor care captusesc intestinul subtire, care este insarcinat cu preluarea substantelor nutritive din intestin.

Cum recunoastem intoleranta la alimente?

Deseori, intolerantele la alimente duc la probleme digestive nespecifice, cum ar fi diareea, balonarile si meteorismul, care de cele mai multe ori sunt cuprinse in termenul – intestin iritabil.

Intoleranta la histamina poate duce la dureri de cap, astm, dureri de inima si iritatii de piele, din cauza valorii ridicate de hitamina din sange.

Modificarea mucoasei intestinale la intoleranta de gluten blocheaza asimilarea substantelor nutritive din alimente, asa incat pot aparea carente in organism, cum ar fi tendinta de sangerare (lipsa vitaminei K) si crampele la gambe (lipsa de calciu si magneziu).

[ad#articol]

Pentru ca simptomele intolerantei la alimente sau mai degraba nespecifice si sunt legate de cele mai multe ori de asimilarea anumitor alimente, diagnosticarea acesteia este dificila. Adesea, inainte de a fi recunoscut simptomul, pacientii sufera mult.

Medicul poate stabili cu siguranta majoritatea intolerantelor:

Intoleranta la lactoza si fructoza se pot descoperi prin testul respirator H2. Pentru aceasta trebuie sa beti un pahar cu lapte sau de fructoza.

Daca va lipsesc enzimele necesare, zaharul ajunge in intestinul gros nedigerat, unde vor fi descompuse de bacteriile intestinului gros. Hidrogenul (H) format astfel poate fi dovedit cu ajutorul unui test respirator.

Intoleranta la histamina se poate diagnostica foarte greu.

O examinare a valorii histaminei din sange poate oferii indicii, mai sigura poate fi insa evitarea alimentelor care contin histamina.

Intoleranta la gluten poate fi dovedita prin probe ale tesutului mucoasei intestinale, extrase in timpul unei colonoscopii.

Terapii alternative

Terapia nutritionala

Cateoodata evitarea totala a anumitor substante din alimente este dificila, pentru ca adaosurile alimentelor, mai ales din alimentele gata preparate, nu sunt enumerate pe lista de ingredienti. Oricum, corpul dumneavoastra dispune de un anumit prag de toleranta, iar depasirea acestuia poate trece fara nici un fel de simptom. In cele mai multe cazuri, aceste substante nu trebuie evitate total.

Incepeti cu o cura de sase saptamani, in care sa incercati sa evitati complet substanta declansatoare.

Daca in aceasta perioada simptomele dispar, puteti incerca sa consumati din nou acel alimnet, putin cate putin.

Pe aceasta cale puteti descoperi cantitatea pe care o puteti asimila din alimentul respectiv, fara aparaitia simptomelor.

Intoleranta la lactoza

Evitati toate produsele lactate, semipreparatele, preparatele si laptele nefermentat din lapte si ciocolata.

In alimentele pregatite industrial, chiar si in mezeluri, exista un continut crescut de lactoza. Pentru ca intoleranta la lactoza este foarte des intalnita, gasiti alimente care nu contin lactoza in magazinele ecologice si naturiste. Acolo puteti gasi chiar lapte fara lactoza. Untul, iaurtul , branza proaspata si cea fermentata contin mult mai putina lactoza si sunt mai bine tolerate.

Iaurtul probiotic va sprijina flora intestinala, care preia partial digerarea lactozei, Cosumul regulat de probiotice reduce simptomele.

Va puteti sprijini digestia prin administrarea preparatelor cu lactoza – enzima care, de obicei, se formeaza in intestin pentru a digera lactoza. Prin administrarea tabletelor de lactoza nu dispar cu totul simptomele, dar va permite din cand in cand sa mancati “normal”, daca sunteti invitat undeva la masa.

Intoleranta la fructoza

Fructoza (zaharul din fructe) este continuta in toate fructele si sucurile de fructe. Dar si mancarurile gata preparate contin fructoza.

La pacientii cu intoleranta la fructoza apare deseori lipsa de zinc si acid folic. Acestea ar trebui administrate regulat, sub forma unui preparat standard.

Intoleranta la histamina

Histamina se regaseste in aproape toate alimentele, in concentratii diferite. In timp ce alimentele proaspete au un continut scazut de histamina, depozitarile pe perioaade mai lungi duc la o crestere a histaminei. Din acest motiv ar trebui sa consumati alimentele cat mai proaspat posibil si le pastrati inchise ermetic.

Evitati mezelurile, conservele de peste, cascavalul si produsele lactate, alimentele care contin drojdie, legumele murate, spanacul, capsunile, bananele, nucile si produsele din soia.

Vitamina B si vitamina C sprijina descompunerea hitaminei.

In cazurile grave este utila administrarea unui preparat din diaminoxid. Acest antihistamic sprijina descompunerea histaminei din organism.

Intoleranta la gluten

Glutenul este continut in grau, secara, orz, ovaz, orez, grau salbatic.

Din acest motiv, toate produsele de patiserie – pastele fainoase, deserturile, musli si painea – pot provoca probleme persoanelor care au intoleranta la gluten.

In magazinele ecologice si naturiste exista paine fara gluten si patruri din faina de porumb.

In afara de acestea, puteti manca fara probleme orez, mei, cartofi, soia, carne, lapte, legume, fructe si oua.

Deseori apare o intoleranta la gluten din cauza modificarii mucoasei intestinului subtire, la care are loc o absobtie redusa de vitamina K si B, de calciu, magneziu si fier.

Prin administrarea acestor substante nutritive, le puteti imbunatati absorbtia in organism si reduceti carentele.

Sfaturi medicale

Durerea mamara

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 3 minute

Durerea mamara

 

Durerea mamara, sau mastalgia este o durere sau discomfort la unul sau ambii sani. 60% dintre femei sufera de un discomfort al sanilor. Durerea mamara este de doua tipuri: ciclica, adica asociata cu ciclul menstrual si non-ciclica.

Durerea non-ciclica poate fi generata de muschii sau incheieturile care se afla in apropierea sanului, caz in care nu este vorba de o adevarata durere mamara.

Durerea mamara ciclica

Cea mai comuna durere mamara este asociata cu ciclul menstrual si este aproape intotdeauna corelata cu fluctuatiile prezente la nivel hormonal, cu care se confrunta toate femeile.

Cel mai probabil, durerea are legatura cu sensibilitatea tesutului sanilor la hormoni, durerea putand varia de la un san la altul, sau chiar la acelasi san. Multe femei au dureri mamare inainte de menstruatie, cand sanii lor devin sensibili. Anumite femei au dureri mamare si prezinta o sensibilitate crescuta a sanilor incepand din perioada ovulatiei, la mijlocul ciclului menstrual si pana la venirea menstruatiei, dupa aproximativ 2 sapatamani. Durerile mamare se pot agrava dupa nasterea primului copil.

Ce tratament exista?

  • Ulei de ciubotica cucului: acest remediu natural trebuie administrat in doza mare (3g zilnic) pentru a da rezultate. Tratamentul trebuie urmat o lunga perioada de timp, pentru ca efectele apar treptat; rezultatele vazandu-se dupa aproximativ 4 luni. Uleiul de ciubotica cucului are putine efecte secundare, in ciuda perioadei prelungite de adminsitrare si a dozei crescute si de aceea ar trebui sa fie primul pe lista tratamentelor recomandate.
  • Danazol : acest medicament stopeaza ovulatia si are o rata de succes de aproximativ 80%, ceea ce il plaseaza pe locul al doilea in topul medicamentelor recomandate. In ciuda succesului sau, nu este potrivit tuturor femeilor: in unele cazuri poate provoca efecte secundare, cum ar fi cresterea in greutate si dereglarea ciclului menstrual. Medicamentul se administreaza timp de 2 luni, in doze de 200 mg zilnic; daca da rezultate, doza va fi redusa treptat.
  • Tamoxifen: acest medicament poate fi prescris femeilor care au dureri mamare mari. In acest caz, doza normala este de 10 mg; poate provoca bufeuri, dar nu are mai multe efecte secundare decat in cazul administrarii unor doze mari. Medicamentul poate fi administrat constant fara intrerupere in a doua parte a ciclului menstrual.

Durerea mamara non-ciclica

Exista 2 tipuri de durere mamara non-ciclica: durere mamara reala, care provine de la san, dar nu are legatura cu ciclul menstrual si durerea care este resimtita in zona sanului, dar provine de fapt din alta parte. Aceasta din urma este provocata aproape intotdeauna de oase, muschi sau incheieturi si de aceea poarta numele de durere musculoscheletala. Doua treimi dintre durerile mamare non-ciclice sunt dureri de origine musculoscheletala. Rareori, asa-zisele “dureri mamare sunt provocate de plamani sau de litiaza biliara.

[ad#articol]

Adevarata durere non-ciclica

Anumite afectiuni benigne ale sanului pot fi confundate cu adevarata durere mamara. Arsurile sau junghiurile din jurul sau de sub mamelon pot fi datorate dilatarii ductale (ectazie ductala mamara) si tind sa apara constant, desi nu sunt periculoase. Ar putea fi cauzate si de mastita, afectiune care afecteaza femeile tinere, in special fumatoarele.

Pe sani apar uneori puncte deschise la culoare, in care se simt intepaturi si junghiuri. Cauza aparitiei lor este necunoscuta, dar nu sunt un motiv de panica. Durerea poate fi facuta sa dispara cu ajutorul unei injectii sau printr-un anestezic local amestecat cu prednison, pentru a reduce inflamarea. Sub punctele deschise la culoare se afla de obicei un chist; inlaturarea lichidului din chist duce la eliminarea durerii.

Durerea care nu este cauzata de glandele mamare

Durerea care provine din piept sau din sira spinarii poate fi resimtita in zona sanilor. Cea mai frecventa cauza este o forma de artrita, numita costocondrita, care afecteaza capetele coastelor acolo unde se unesc in capul pieptului; aceasta afectiune este numita sindromul lui Tietze.

Daca durerea se agraveaza cand inspirati sau cand apasati in capul pieptului sau pe coaste, este posibil sa fie vorba de costocondrita. Calmantele, cum ar fi paracetamolul, sau medicamentele anti-inflamatoare fara steroizi, de exemplu ibuprofenul, pot ameliora durerea.

Planificare familiala

Dezvoltarea copilului 0-1 ani (Partea 1)

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 5 minute

Dezvoltarea copilului 0-1 ani (Partea 1)

 

Sunteti emotionati de venirea pe lume a bebelusului dumneavoastra, si, ca majoritatea celor ce devin parinti pentru prima data, va simtiti cel mai adesea nesiguri in a manui mica fiinta care pare firava si vulnerabila. Dar inca de la nastere, nou-nascutul este mult mai viguros decat credeti si are un puternic instinct de supravietuire.

Importanta atasamentului emotional

Un nou-nascut isi petrece cea mai mare parte a primelor lui zile de viata dormind, asa ca incercati sa fiti acolo de fiecare data cand se trezeste. Cercetarile au demonstrat ca apropierea fizica a bebelusului de dumneavoastra, sunetul vocii si mirosul corpului dumneavoastra sunt foarte importante in primele zile de viata ale copilului. In toata aceasta perioada, intre mama si copilul ei se formeaza o legatura, care, daca este incurajata devine permanenta.

Pentru ca legatura dintre mama si nou-nascut sa devina mai puternica, bebelusul trebuie sa aiba contact cu pielea dumneavoastra cat mai des. Faceti din ora mesei un moment de intimitate fizica, tineti pruncul aproape de dumenavoastra si vorbiti-i cu blandete.

Cresterea si dezvoltarea

In primii ani de viata ai bebelusului dumneavoastra, cresterea si dezvoltarea acopera trei arii principale:

Creierul: isi va folosi creierul sa gandeasca si sa isi dezvolte limbajul.

Mobilitatea: va invata sa stea in picioare si sa mearga, incepand cu eforturi de a-si controla capul, chiar din prima saptamana de viata.

Indemanarea: bebelusul va dobandi control asupra degetelor de la maini, astfel incat, in jurul varstei de 10 luni, este pregatit sa ridice o pastaie de mazare intre degetul mare si cel aratator.

Tot ce trebuie sa faceti dumneavoastra, ca sa va ajutati copilul sa se dezvolte, este sa nu-l lasati pe el sa stabileasca termenii. Aceasta este legea de aur pe care trebuie sa o aplicati in cresterea bebelusului.

Bebelusul va va arata intotdeauna prin semne ca vrea si ca poate sa mearga mai departe. Este important sa il urmariti indeaproape, pentru ca astfel veti descoperi momentul cand este esential pentru bebelus sa-si insuseasca inca o abilitate. Bebelusul se va simti foarte multumit de el insusi (mai ales daca il laudati) si-l veti ajuta sa-si construiasca increderea si stima de sine inca de la inceput. Va creste si se va transforma intr-un copil increzator, echilibrat si afectuos. Iar temelia se construieste in primul an de viata.

Controlul emotional

De asemenea, este esential pentru bebelus sa invete “controlul emotional” in primul an din viata. Controlul emotional inseamna sa-ti controlezi emotiile, sa nu le lasi sa-ti scape din frau. Inseamna sa reusesti sa-ti controlezi emotiile puternice si sa le canalizezi catre un scop bun.

  • Bebelusii invata controlul emotional de la dumneavoastra
  • In cazul in care controlul emotional nu este invatat in primul an de viata, este foarte greu sa fie dobandit mai tarziu.

Fara aceasta capacitate, bebelusului ii va fi greu sa faca situatiilor de viata – cu alte cuvinte, bebelusul devine incontrolabil emotional. Rezultatul clasic al acestei situatii este un scolar laudaros, agresiv si chiar distrugator, acasa si la gradinita.

[ad#articol]

Aptitudinile nou-nascutului

In ciuda faptului ca nou-nascutul este neajutorat din punct de vedere fizic, el poseda o multime de aptitudini uimitoare:

  • Este apt sa comunice
  • Poate sa imite expresiile fetei dvs si sunetele pe care le scoateti cand vorbiti.
  • Adora sa se uite in ochii dumneavoastra si ii place contactul fizic.
  • Vede clar de la o distanta de 20-25 de cm (8-10 cm in apropiere) si raspunde nerabdator cand va vede, priveste intens.
  • La 20-25 de cm departare (8-10 cm in apropiere) poate “citi” emotiile si zambeste daca va vede facand acest lucru.
  • Va aude vocea foarte clar si  poate s-o recunoasca

Ce puteti face pentru a-l ajuta

  • Increderea, caldura si sociabilitatea se dezvolta in primele luni de viata si in aceasta perioada  trebuie sa va invatati bebelusul sa relationeze cu oamenii. Este esential sa aveti o atitudine pozitiva in tot ceea ce faceti si sa fiti sinceri si deschisi cand va exprimati.
  • Zambetul este cel mai important instrument prin care va puteti manifesta multumirea, aprobarea, dragostea si bucuria. Urmatorul este vocea. Bebelusii sunt sensibili la dragostea, aprobarea, bucuria si satisfactia din tonul usor pitigaiat sau ridicat al vocii dumneavoastra.
  • Contactul fizic, caldura, apropierea si mirosul corpului sumneavoastra sunt de asemenea foarte importante, deoarece este vorba de atingeri si demonstratii fizice de afectiune.

Noua infatisare a copilului tau

Cand tineti nou-nascutul in brate pentru prima data, veti fi surprinsi de infatisarea lui. Este fara indoiala o mare bucurie pentru dumneavoastra, dar probabil ca v-ati asteptat sa un ghemotoc curat si linistit, asemenea nou-nascutilor care apar in spoturile publicitare cu mancare pentru bebelusi. Viata reala (asa cum brusc veti descoperi) este putin diferita.

Pielea

  • Vernix caseoxa este un strat de substanta alb-cenusie, de consistenta grasoasa care acopera pielea nou-nascutului. Este un strat natural care-i protejeaza pielea de contactul  cu lichidul amniotic. Poate fi indepartat dupa nastere sau lasat pe pielea nou-nascutului pentru a-l proteja de iritatiile minore ale pielii, ca decojirea sau descuamarea.
  • Eritemul alergic neonatal (urticaria) este  o afectiune comuna la nou-nascuti in prima saptamana. Nu este nevoie de tratament, va disparea destul de repede.
  • Milia se manifesta prin puncte mici si albe care apar cu preponderenta pe varful nasului, pe fata si pe pielea capului. Miliaria sau alergia la caldura se poate manifesta prin puncte rosii pe fata.

Capul

Fontanelele sunt zonele neosificate, moi, ale capului unui nou-nascut, aflate in crestele capului. Oasele capului se vor imbina perfect cand copilul dumneavoastra va avea in jur de doi ani. Aveti grija sa nu apasati pe fontanele.

Ochii

S-ar putea ca nou-mascutul sa nu-si poata deschide ochii inca de la inceput, din cauza suflului provocat de presiunea asupra capului din timpul nasterii.  Este posibil ca aaceasta presiune sa fi spart cateva vase de sange din ochi, care se vad ca niste vinisoare rosii pe albul ochiului. Nu necesita ingrijire si dispar in cateva saptamani.

S-ar putea sa aiba “ochisori lipiciosi” – din cauza unei materii alb-galbuie care se aduna in coltul ochilor sau de-a lungul marginilor pleoapelor. Aceasta este o afectiune comuna a bebelusilor si chiar daca nu este serioasa, trebuie sa urmati tratamentul indicat de medicul pediatru.

Parul

Unii bebelusi se nasc cu capusorul acoperit de par, altii fara par. Culoarea parului pe care bebelusul o are la nastere se va schimba pe masura ce el creste. Puful fin de pe pielea nou-nascutului se numeste lanugo si va cadea curand dupa nastere.

Organele genitale

Este posibil ca organele genitale ale nou-nascutului sa fie marite sau umflate.

Picioarele si bratele

Picioarele si bratele nou-nascutului sunt inca indoite, adica asa cum erau in uterul mamei.

Sfaturi medicale

Leucemia

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 3 minute

Leucemia

 

Leucemia este in mod frecvent denumita si boala sangelui. Ea este provocata de un defect al leucocitelor (numite si globule albe), care conduce la multiplicarea in mod necontrolat a unui tip de leucocite imature din maduva osoasa. Celulele-susa ale maduvei osoase, care in mod normal formeaza globule rosii si albe, precum si plachete sanguine, sunt reprimate de leucocitele bolnave, astfel incat este pusa in pericol constituirea normala a sangelui.

Exista mai multe forme de leucemie – doua acute si doua cronice.

  • Leucemia limfatica acuta apare in special la copii. Aceasta forma de imbolnavire afecteaza de cele mai multe ori meningele, deoarece globulele bolnave pot ajunge sa invadeze creierul.
  • Leucemia acuta mieloica este provocata de mieloblaste de tip cancerigen, precursori ai leucocitelor de maduva osoasa. Aceasta forma de leucemie apare mai ales la adultii tineri.
  • Leucemia cronica limfatica este o forma de imbolnavire caracteristica varstelor mai inaintate. In sange, maduva osoasa, splina si nodulii limfatici, apar si se multiplica limfocite nefunctionale. Din cauza acestui fapt, apararea imunitara este afectata in mod sensibil si avem de-a face cu o carenta de anticorpi.
  • In cazul leucemiei cronice mieloice, celulele leucemice apar atat in maduva spinarii, cat si in sange si in alte organe. Cauza ei pare a fi genetica, deoarece la majoritatea pacientilor apare sindromul Philadephia, adica un anumit defect cromozomial.

Printre cei mai cunoscuti factori de risc pentru leucemie se pot enumera, pe langa o anumita predispozitie genetica, administrarea de substante chimice (cum ar fi citostaticele), expunerea indelungata la radiatii inonice si anumite tulpini virale. Carenta de componente sanguine determina sangerari frecvente, pe nas, sau aparitia unor puncte de sange la nivel de epiderma.

Cum recunoastem leucemia?

Carenta de globule rosii provoaca o simptomatologie tipica, caracterizata prin apatie, oboseala, transpiratie nocturna, astm, paloare si anemie (sange sarac). Din cauza lipsei de globule albe intacte, organismul este extrem de expus la infectii, mai ales la cele determinate de virusi  si de micoze. La pacientii cu leucemie cronica apar adesea iritatii ale pielii, de tipul eczemelor, iritatiei sau de al herpesului Zoster.

Daca exista suspiciunea de leucemie, se face o prelevare de sange si se cerceteaza compozitia sangelui, pentru a fi depistate eventualele anomalii la nivelul compusilor sangelui, luati individual. Diagnosticul poate fi confirmat prin biopsia unei probe de maduva osoasa.

[ad#articol]

In acest scop, se va preleva maduva osoasa din zona bazinului si se va verifica situatia celulelor tinere. Daca se gaseste un procent ridicat de celule imature, nefunctionale, acesta este un indiciu al leucemiei.

Ce poate face medicina alopata?

Ca si in celelalte forme de cancer, chimioterapia este unica modalitate de combatere a leucemiei. Se desfasoara in mai multe cicluri, pe o perioada care poate dura pana la trei ani, pana cand sangele si maduva osoasa au revenit la normal. Citostaticele determina o serie intreaga de efecte secundare grave, deoarece acestea actioneaza si asupra celulelor sanatoase. Consecintele sunt reprezentate de greata, voma, stare de epuizare, caderea parului si inflamatii ale mucoaselor.

In mod aditional, se efectueaza si radioterapie, menita a impiedica raspandirea celulelor leucemice. Si aceasta are efecte secundare neplacute.

Daca vindecarea nu este posibila pe aceasta cale, mai ramane optiunea unui transplant de maduva de la o alta persoana. Dat fiind faptul ca donatorul si primitorul trebuie sa aiba, nu numai aceeasi grupa de sange, dar si aceeasi parametri de tesut (antigeni HLA), pentru ca transplantul de maduva sa nu fie respins de catre organismul primitor, este necesar ca donatorul sa fie un membru apropiat de familie, sau un strain care dispune intamplator de aceiasi parametri.

Transplantul de maduva osoasa, reprezinta o simpla introducere in organism a unui material celular strain, dar numai dupa ce a fost integral indepartata propria maduva bolnava, prin chimioterapie in doze ridicate. Cel mai mare risc consta in faptul ca niciodata nu este sigur daca organismul va accepta maduva osoasa straina.

Dupa transplant, pacientului i se administreaza imunosupresive, pentru a impiedica respingerea celulelor sanatoase provenite de la donator, de catre propriul organism. In aceasta perioada, pacientul va sta intr-un spatiu izolat, pentru a se evita infectiile grave.

Sfaturi medicale

Hipotensiunea

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 3 minute

Hipotensiunea

Hipotensiunea este mai putin periculoasa, dar la fel de neplacuta ca si hipertensiunea. In special femeile tinere si persoanele in varsta sufera frecvent de hipotensiune. Spre deosebire de hipertensiune, de cele mai multe ori, hipotensiunea nu este patologica si, in masura in care este asimptomatica, nici nu trebuie tratata. Vasele de sange ale persoanelor hipotensive sunt protejate, hipotensivii fiind astfel mai putin susceptibili la afectiunile cardiovasculare.

Ce reprezinta hipotensiunea?

La o tensiune arteriala cu valori constant scazute, de sub 100/60 mmHg la femei si 110/60 mmHg la barbati, putem vorbi de existenta unei hipotensiuni.

O tensiune arteriala scazuta apare atunci cand inima nu pompeaza sangele cu suficienta forta in sistemul circulator, sau atunci cand arterele nu prezinta un tonus suficient.

Tinerii in perioada de pubertate sau barbatii inalti si slabi sufera deseori de hipotensiune. Intr-un scurt interval de timp, din cauza efortului fizic sau al epuizarii, tensiunea poate cobora la niveluri scazute. Dar si pierderea de sange sau de fluide din corp, cum ar fi in cazul vomei, al diareei pternice sau al sederii prelungite in pat, ori existenta unor boli infectioase sau neurologice pot produce o scadere drastica a tensiunii. In afara de aceste situatii, hipotonia poate surveni ca efect secundar al consumului de medicamente, de genul mijloacelor de scadere a tensiunii, antidepresivelor sau celor folosite pentru ameliorarea tranzitului urinar.

Cum recunoastem hipotensiunea?

Cel mai usor recunoastem hipotensiunea la ridicarea brusca in picioare, dupa ce am stat mai mult timp asezati. Vasele de sange nu se tonifica suficient de repede, tensiunea scade si nu permite o vascularizare suficienta a creierului.

Consecintele sunt urmatoarele: ameteala, “negru in fata ochilor”, mergand pana la pierderea cunostintei. Alte simptome, ce apar in mod frecvent in cazul unei hipotensiuni, sunt lipsa de energie si apatia.

[ad#articol]

Hipotensivii sunt deseori palizi, au mainile si picioarele reci, deoarece alimentarea cu sange a extremitatilor este anevoioasa.

Un mod de viata sanatos

Daca va vine ameteala cand va sculati din pat, trebuie sa va ridicati mai intai in sezut, cu picioarele incrucisate, sau sa va incordati picioarele pentru a repune sangele in circulatie. Practicarea permanenta a unor sporturi ca inotul, voleiul dar si mersul pe bicicleta sau vaslitul stabilizeaza tensiunea pe termen lung.

Puteti sa folositi sarea cu mai multa generozitate. Sarea mareste volumul sangelui si, implicit, creste tensiunea. Consumati multe lichide, in special ceaiuri de plante si apa minerala. Evitati cafeaua, deoarece aceasta stimuleaza circulatie pe termen scurt, dar pe termen lung inhiba tonusul vascular.

Terapii alternative

In majoritatea cazurilor, hipotensiunea se regularizeaza prin aplicarea unor masuri simple, cum ar fi miscarea si dusurile alternative calde-reci. Daca acestea nu sunt suficiente, avem la dispozitie o multitudine de mijloace terapeutice pentru stabilizarea circulatiei.

Camforul in combinatie cu paducelul (Crataegus) stabilizeaza tensiunea.

Combinatiile de preparate, dintre cele mai potrivite,se gasesc la farmaciile naturiste. Administrarea de substante amare ( de ex: gentiana, chininasau tintaura) determina o tonificare generala si, prin aceasta, o stabilizare a circulatiei. De la farmacie se pot cumpara tincturi din substante amare, care se administreaza diluate cu apa. La inceput vi se vor parea rele la gust, dar cu timpul va veti obisnui cu gustul amar!

In plus, veti observa ca tinctura ajuta digestia. Se recomanda prudenta daca suferiti de arsuri acide. In acest caz, preparatele amare vor conduce la acutizarea simptomelor, deoarece stimuleaza productia de acid gastric.

Mai ales la persoanele in varsta, tensiunea scade in timpul noptii, ceea ce poate determina un somn nelinistit.

Rozmarinul si-a dovedit utilitatea in aceasta situatie. Serviti la masa de pranz si la cina cate un paharel (2cl) cu vin sau ceai de rozmarin.

Circulatia este stimulata si prin administrarea de Ginseng, mai ales in starile de slabiciune.

Dusurile alternative calde-reci, baile reci pentru brate si masajul cu peria va repun in forma dimineata. Ele maresc tonusul vascular si mentin stabilitatea circulatiei. Cufundarea intregului corp in extract de rozmarin stimuleaza, de asemenea, circulatia. De asemenea vizitele la sauna pot fi utile, dar este posibil ca anumiti hipotonici sa nu le tolereze bine.

Sfaturi medicale

Gastrita

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 3 minute

Gastrita

 

Multa vreme, inflamarea mucoasei stomacale (gastrita) a fost privita ca o boala provocata de stres si nervozitate. Insa descoperirea, in anii 80, a bacteriei Helicobacter pylori, a dus la abandonarea acestei teorii, considerandu-se ca gastrita este provocata de acest microorganism. Numai ca, intre timp, s-a dovedit ca nu toate persoanele care aveau aceasta bacterie s-au si imbolnavit de gastrita. Asta inseamna ca psihicul joaca totusi un anumit rol in debutul bolii.

Ce este gastrita?

Gastrita este o inflamare a mucoasei stomacale.

Medicina deosebeste 3 tipuri de gastrita:

  • gastrita autoimuna (tip A), foarte rara. Prin formarea de anticorpi impotriva mucoasei stomacale apare o inflamare cronica; ea distruge incet mucoasa stomacala.
  • cea mai des intalnita forma de gastrita este cea bacteriala (tip B), la aceasta se poate dovedi aparitia bacteriei Helicobacter pylori. Desigur o mare parte a populatiei (cca.30%) este purtatoare a acestei bacterii, insa fara a se imbolnavi de gastrita.
  • cea de a treia forma (tip C), gastrita chimic-toxica, este cauzata de consumul regulat de nicotina, alcool, cafea sau anumite medicamente ( de ex: analgezicele).

O gastrita incepe cu o protejare insuficienta a mucoasei stomacale. Urmarea fiind o inflamare a mucoasei.

La o gastrita cronica mucoasa poate fi atat de afectata, incat productia de sucuri digestive se poate opri cu totul. Daca inflamatia patrunde in straturi mai adanci ale peretelui stomacal, atunci apare ulceratia stomacala, care este insotita deseori de o sangerare stomacala.

Toate formele de gastrita ( in afara de cea de tip A) sunt agravate de stres.

Cum recunoastem gastrita?

Simptomele tipice ale gastritei sunt senzatiile de balonare, arsurile, lipsa poftei de mancare si greata. Sunt similare celor ale stomacului iritat. Puteti observa daca stomacul produce prea mult sau prea putin acid gastric pornind de la aspectul limbii: o limba rosie, fara sedimente, arata ca este vorba de valori mari de acid gastric, pe cand un sediment alb semnifica prea putin acid gastric.

[ad#articol]

Pentru ca peretele stomacal este slaba provizionat cu nervi senzoriali, gastrita poate fi nedureroasa, chiar daca mucoasa stomacala este atat de puternic atacata, incat apar sangerari. Sangele din stomac, digerat, coloreaza scaunul negru ca smoala (gudron) sau duce la varsaturi asemanatoare zatului de cafea. O colorare inchisa a scaunului poate fi provocata si de consumul de afine, sfecla rosie sau de tabletele care contin fier.

In cazul in care scaunele de culoare inchisa se succed timp de mai multe zile la rand, va trebui sa mergeti la medic: netratate, sangerarile stomacale cronice pot duce la anemie. Cu ajutorul unei gastroscopii, medicul realizeaza care este situatia mucoasei stomacale, insa pentru a depista prezenta Helicobacteriei este necesara o proba mucoasa.

Un stil de viata sanatos

Inca de la aparitia gastritei va trebui sa renuntati la fumat, din cauza ca nicotina irita stomacul. Nu se recomanda nici cafeaua, nici alcoolul.

Terapii alternative

Diverse plante cu o mucozitate crescuta lasa un strat protector pe stomac si stimuleaza astfel vindecarea. Dintre acestea amintim musetelul, nalba de gradina (Althaea rosea), casul-popii (Malva grandifolia – M. silvestris) si inul de cultura. Acesta din urma ar trebui lasat cateva ore in apa rece, dupa care trebuie strecurat, iar lichidul ramas se bea treptat.

Efecte antiinflamatorii au ceaiul de lemn dulce si ceaiul de musetel. O cura cu ceai de musetel ar fi foarte eficienta: pentru aceasta beti1/2 de cana cu ceai de musetel pe stomacul gol si culcati-va timp de 10 minute pe spate, dupa care intorceti-va pe partea stanga, pe burta, si la sfarsit pe partea dreapta. Inainte de a schimba pozitia beti 1/2 de cana de ceai. Dupa 40 de minute ati baut 2 cani , iar stomacul a facut o baie calduta cu ceai de musetel.

Daca suferiti de mai multa vreme de gastrita, iar productia sucului gastric este deranjata, atunci substantele amare pot stimula formarea acidului gastric. Amestecati in ceai radacina de lumanarica pamantului (Gentiana asclepiadea), pelin (Artemisia absinthium) sau tintaura si beti 1 cana in 30 minute, inainte de fiecare masa.

La dureri stomacale cauzate de stres, ceaiul din frunze de roinita si floarea de hamei pot avea efecte relaxante, calmand crampele.

Terapia nutritionala

Cand este vorba de alimentatie, ar trebui sa ascultati in primul rand de stomac. Veti observa ca mancarurile grase inrautatesc simptomele. Mai potrivite sunt portiile mici, usor digerabile.

Ar trebui sa evitati cat mai mult alcoolul si cafeaua, fiindca ambele ataca mucoasa stomacala.

Pentru protejarea peretilor stomacali ar trebui sa puneti 1 lingurita de argila intr-un pahar cu apa, sa amestecati bine si sa beti.

O cura de bauturi cu zeama de varza sprijina vindecarea ulcerului stomacal. Beti cate un paharel cel putin trei saptamani, de doua ori pe zi.

Si zeama de cartofi este recomandabila in caz de ulceratii stomacale, intrucat calmeaza foarte eficient colicile provocate de ulcerul gastric. Ca la toate inflamatiile, o terapie cu enzime ajuta mucoasa stomacala. Enzimele care digera albuminele elimina mediatorii inflamatiilor si scad tendintele de inflamare.