Academia Pacientului logo

Author: Academia Pacientului

Sfaturi medicale

Apendicita

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 2 minute

Apendicita

Suspiciunea unei inflamatii a apendicelui, numita gresit in limbaj popular apendicita, reprezinta primul contact al multor persoane cu un spital. Intr-adevar, in unele cazuri, apendicele a fost scos “pentru nimica toata” dar, pentru a reduce la maxim riscul unei posibile perforari a apendicelui, se executa intotdeauna o operatie, atunci cand ipoteza inflamatiei lui nu poate fi complet exclusa.

Ce este apendicita?

Apendicele este o sectiune infundata a colonului, aflata in partea dreapta, inferioara a abdomenului, in cavitatea bazinului. La apendicita, insa, nu apendicele este inflamat, cum ne face sa credem numele acestei afectiuni, ci doar o mica excrescenta a acestuia, de forma unui vierme – apendicele vermicular. In urma patrunderii bacteriilor in interiorul sau – in cazul unei infectii intestinale, sau prin infundarea sa ( de pilda din cauza samburilor de cireasa inghititi), mucoasa se inflameaza.

In faza avansata a bolii, peretele apendicelui cedeaza (perforarea abdomenului), iar puroiul si bacteriile ajung in cavitatea abdomenului. Aceasta este o situatie in care viata se afla in pericol si trebuie imediat tratata de catre un specialist.

Este necesara identificarea cauzei inflamarii. Nici macar medicul nu poate intotdeauna sa puna prea usor un diagnostic fara echivoc.

Cum recunoastem apendicita?

Apendicita se manifesta frecvent prin dureri puternice in partea dreapta, inferioara, a abdomenului. Uneori este posibil sa apara dureri in partea superioara a abdomenului sau o diaree dureroasa. Masurarea temperaturii corporale ofera un indiciu clar: daca temeperatura rectala e mai mare cu mai mult de 1 grad C fata de temeperatura masurata sub brat, aceasta este o indicatie clara a prezentei unei inflamatii in zona abdominala. In cazul unor suspiciuni, doctorul realizeaza o ecografie a zonei abdominale si o analiza a sangelui.

[ad#articol]

Remedii naturale

Apendicele este parte a sistemului de aparare al corpului. Din aceasta cauza, medicina naturista recomanda sa nu se sacrifice cu usurinta aceasta parte. Dar nici nu trebuie sa va asumati riscuri majore. In functie de gravitatea problemei, puteti sa va rezervati de la jumatate pana la o zi de abstinenta, pentru a incerca un tratament alternativ. In unele cazuri simptome similare apendicitei pot aparea din cauza unei infectii intestinale (diaree) sau a unei constipatii de durata. In acest caz, o zi de abstinenta ajuta adesea la terminarea constipatiei. Daca masurile luate nu aduc imbunatatiri clare ale starii dumneavoastra de sanatate, trebuie sa va adresati neapara medicului specialist.

Nu luati sub niic o forma substante laxative. Acest lucru ar putea duce la agravarea problemei. Daca  nu poate fi evitata operatia, puteti face ceva in privinta cicatricei ce ramane dupa ea: masatiz ilnic pe cicatrice crema de galbenele, aceasta ajutand vindecarea. Masajele regulate cu ulei de sunatoare (ulei rosu) mentin cicatricea elastica.

Remedii naturale

Cristaloterapia

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 3 minute

Cristaloterapia

Fiecare piatra pretioasa vibreaza intr-o alta frecventa, corespunzatoare structurii cristalelor sale. Oscilatiile acestora intra in rezonanta cu corpul uman. Acest fapt este utilizat in terapia cu cristale, prin care se incearca sa se actioneze cu diferite cristale asupra organelor si a psihicului. Cristalele pot dezintegra vibratiile negative sau actiona stimulator asupra rezistentei specifice organismului, refacand echilibrul acestuia.

Originea cristaloterapiei

In toate culturile inalte, civilizate, pietrele pretioase si cristalele au fost apreciate nu numai datorita frumusetii lor, ci mai ales, datorita actiunii lor tainice. In epoca de piatra se cunostea deja actiunea tamaduitoare a catorva pietre.

Cu 4000 de ani inainte de Hristos, chinezii au dezvoltat una din cele mai vechi metode terapeutice, care consta in asezarea anumitor pietre pe corp. Fie ca este vorba de faraonii Egiptului antic, de indienii din America de Nord, de inteleptii din India sau mai tarziu de medicii romanii si arabi – cu totii detineau cunostinte detaliate despre actiunea benefica a pietrelor pretioase, cat si retete pentru producerea de tincturi, elixire sau pulberi.

In Evul Mediu au scris opere despre actiunile pietrelor pretioase atat Marbod, episcopul de Rennes ( 1035-1123), cat si Hildegrad von Bingen ( 1098- 1179). Marbod a dobandit cunostintele sale prin cercetari stiintifice, in schimb, Hidegard von Bingen prin conceptia ei vizionara, care a ajutat-o si in alte domenii la intelegeri mai profunde. Stiinta despre forta de recuperare, despre forta benefica a cristalelor, a fost puternic si adanc ancorata, fiind transmisa de la o generatie la alta.

Ce este terapia cu cristale?

Pietrele pretioase si cristalele produc prin oscilatiile lor rezonante fine in corpul nostru. Cu aceasta ocazie, corpul omenesc raspunde si el in mod special la acele oscilatii care ii lipsesc. Deci, cu alte cuvinte, daca dumneavoastra sunteti intr-o anumita zona blocat sau tensionat, atunci pietrele pretioase corespunzatoare ajuta la armonizarea acelor zone tocmai in oscilatia care va lipseste si, in acest fel, sprijina procesul de vindecare si recuperare. Pietrele pretioase prezinta modele fundamentale de oscilatii, care sunt exprimate prin culorile lor naturale si prin structura lor cristalina.

Actiunea unei pietre pretioase se poate deduce, de exemplu, din culoarea acesteia, densitatea pietrei pretioase fiind si ea importanta.

Pietrele si cristalele opace isi desfasoara actiunea lor in zonele fizice ale corpului, in schimb, cele trasparente mai ales in sfera sentimentelor si senzatiilor. Cristalele total trasnparente va conecteaza cu aspectele intelectuale, mentale si spirituale cele mai inalte, pe care piatra le intruchipeaza. Constient selectionate si corespunzatoare afectiunilor, pietrele pretioase pot contribui, pe langa sprijinirea proceselor de recuperare, la linistea interioara, la instaurarea calmului si a eliberarii.

Pietrele semipretioase si cristalele se procura in diferite forme si de diferite calitati. Pietrele brute, dar si asa-numitele pietre magulitoare ( pietre scumpe, nestematele lustruite), discurile de piatra, medalioanele, pandantivele sau siragurile din pietre pretioase pot fi utilizate in functie de necesitate si imprejurare.

Ce va asteapta?

Cea mai simpla metoda este de a purta pietrele pretioase sub forma de bijuterii. Pietrele transmit oscilatiile lor direct asupra corpului si armonizeaza, purifica si revigoreaza zonele corespunzatoare. Sunt activate si sprijinite fortele de recuperare proprii ale organismului.

Pietrele pretioase si cristalele pot fi aplicate direct pe zonele bolnave ale corpului si isi pot transmite astfel oscilatiile direct regiunilor bolnave sau zonele pielii atribuite acestora. In acest scop, intr-o atmosfera placuta, relaxanta, va intindeti comod pe o patura, pe pat sau pe o canapea si plasati piatra pretioasa selectata, pe partea corespunzatoare a corpului. Lasati oscilatiile sa actioneze timp de cca 20 de minute.

[ad#articol]

Dumneavoastra puteti sa repetati tratamentul in reprize regulate, timp de mai multe zile. Dupa fiecare tratament, curatati piatra sub jet de apa limpede si reincarcati-o din nou energetic mentinand-o intr-o grupa de cristale de stanca, respectiv intr-un bol cu mici sparturi de cristale de stanca.

Baile cu cristale pot calma durerile si ameliora problemele dermatologice. In acest scop, asezati mai multe cristale mari, in vana de baie si adaugati in apa de baie numai adaosuri naturale, cum sunt uleiurile eterice, laptele, smantana sau mierea, samponul de baie le poate reduce actiunea, putand diminua efectul.

Cui ii este indicata terapia cu cristale?

Cristaloterapia este indicata tuturor celor care doresc sa-si imbunatateasca starea generala de sanatate, sa impulsioneze procesul de recuperare, in caz de afectiuni sufletesti sau ale corpului. Ea este conceputa ca o terapie adjuvanta, auxiliara si preventiva. In schimb, toate bolile ce necesita tratamente alopate ar trebui sa le dicutati cu medicul dumneavoastra.

Stiri Medicale

Cum scapi de raceala in doar 24 h

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 2 minute

Cum scapi de raceala in doar 24 h

Atunci cand simtim primele simptome ale racelii, unii dintre noi sunt tentati sa ia medicamente, altii dintre noi cred ca simplu fapt de a sta in casa si a se odihni este secretul insanatosirii rapide. Insa, iata cum un reputat expert a gasit calea vindecarii racelii in doar 24 de ore.

Cercetatorul Ron Eccles, de la Universitatea Cardiff, a gasit solutia minune de a scapa de raceala in doar o zi, ne comunica Daily Mail.

Iata care sunt pasii pe care trebuie sa ii urmam pentru a trata raceala intr-o zi.

Ora 7:00 – Fa un dus fierbinte!

Cand suntem raciti, primul moment greu al zilei este dimineata, cand din cauza racelii nu prea iti vine sa te indrepti spre baie. Dar, un dus fierbinte, se pare ca ar fi solutia perfecta. Apa fierbinte va indeparta senzatia de frig, si aburul va desfunda imediat sinusurile.

Ora 8:00 – Un mic dejun copios!

Ceea ce optam pentru mesele din timpul zilei ne ajuta extraordinar in drumul spre recuperare. Pentru micul dejun ,este recomandat un suc de portocale, pentru aportul necesar de vitamina C, precum si o portie de cereale sau fructe uscate, bogate in antioxidanti.

Ora 10:00 – Baie de aburi pentru fata

Raceala intotdeauna este insotita de un nas infundat sau si mai rau de sinusurile infundate, ceea ce ar putea conduce la aparitia durerilor de cap. O baie de aburi insotita de remedii naturale, precum uleiul de eucalip, poate ajuta la desfundarea sinusurilor. In acest moment, putem apela la ajutorul medicamentelor, cum ar fi paracetamolul sau siropul de tuse.

Ora 12:00 – Fa o plimbare!

S-ar putea sa nu vrei sa infrunti frigul de afara, insa o plimbare scurta ti-ar putea intari sistemul imunitar si imbunatati starea psihica. nu te ingrijora ca ti-ar putea face mai rau.

[ad#articol]

Ora 13:00 – Un pranz sanatos!

Este nevoie de un pranz sanatos! Poti opta pentru un gratar din carne slaba si o salata plina de verdeata, ele fiind optiunea perfecta.Proteinele ajuta la intarirea sistemului imunitar. Cei care renunta la carne, este posibil ca racelile sa apara mult mai des si sa tina mult mai mult decat normal.

Ora 15:00 – Este timpul pentru odihna!

Ceaiurile din plante si lichidele in general ajuta la fluidizarea mucozitatilor si la eliminarea acestora. Dupa ce vei bea un ceai fierbinte, somnul de dupa amiaza va fi unul linistit.

Ora 18:00 – Mananca ceva picant!

La cina se recomanda produsele picante. Poti alege intre usturoi, ardei iute, aceste alimente avand proprietati antivirale si antibacteriene, precum si proprietati de curatare a sinusurilor.

Ora 20:00 – Fa o baie fierbinte!

Este indicat sa inchei ziua cu o baie fierbinte, pentru a linisti muschii incordati. Aburii ar putea fi lovitura fatala pentru raceala.

Ora 22:00 – Din nou odihna!

Pentru a-ti reincarca bateriile si pentru a-ti ajuta organismul sa lupte impotriva virusului, este bun un somn linistit. Seara evitati sa beti lichide energizante, cum ar fi cafeaua sau alcoolul. Este de preferat sa aveti un tipar in privinta somnului.

Sfaturi medicale

Cancerul de piele

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 2 minute

Cancerul de piele

 

Exista mai multe tipuri de cancer de piele, dar cel mai frecvent intalnit si mai periculos este melanomul, “cancerul negru al pielii”, denumit astfel datorita asemanarii cu o pata hepatica de culoare inchisa. Tumoarea consta din celule care se afla in stratul superior al epidermei si contin pigmentul melanina. Celulele tumorale cresc in plan orizonatal, fiind relativ vizibile cu ochiul liber, dar cresc si in profunzime.

Atunci cand cancerul de piele este depistat in stadii precoce si este indepartat chirurgical, inainte de a patrunde in profunzime, pronosticul este destul de favorabil. Un  melanom extern, de mici dimensiuni poate sa fi strapuns deja epiderma si sa se fi raspandit prin sange si sistemul limfatic in intregul corp. In fazele avansate, melanomul este un cancer malign.

Rata de imbolnavire de cancer de piele creste de la varsta de 60 de ani, dar se pot imbolnavi si oamenii tineri.

Persoanele cu pielea deschisa la culoare, cu par roscat sau blond, prezinta un risc sporit. Persoanele care se expun in mod frecvent la ultraviolete sau au suferit deseori de arsuri solare in copilarie sunt si ele considerate vizate. La lista se adauga si oamenii cu imunitate slabita si aceia care au antecedente familiale de cancer al pielii. Cel  mai bine ne protejam de melanoame daca evitam expunerea exagerata la soare. Expunerea la soare trebuie sa aiba loc numai atunci cand pielea este protejata in mod suficient impotriva razelor ultraviolete.

Cum recunoastem cancerul de piele?

Trebuie sa controlati cu regularitate petele hepatice si alunitele, pentru a identifica la timp eventualele modificari. Dat fiind faptul ca alunitele pigmentate sunt indeosebi cu contur regulat, rotunde sau ovale, orice neregularitate, dar mai ales cresterea intr-o anumita directie a alunitei, poate sa indice aparitia unui melanom.

Anormale pot fi si petele de pigment care au contur neregulat sau ramnificat. Un alt element definitoriu al melanomului este coloratia neomogena, care poate evolua de la negru-cafeniu, rosiatic, pana la cenusiu.

Alunitele pigmentate care cresc in inaltime, avand un diametru mai mare de 5 mm, trebuie sa fie, de asemenea, investigate.

[ad#articol]

Recunoasterea timpurie a carcinomului de piele are cea mai mare insemnatate pentru sansele de vindecare.

De aceea, de indata ce remarcati modificari, dar nu le puteti evalua, trebuie sa va adresati cu maxima urgenta medicului dermatolog. Daca aveti de la natura numeroase pete hepatice pe corp, este bine sa va aratati medicului dermatolog 1 data pe an.

Pe baza experientei sale, acesta este in stare sa puna diagnosticul, de cele mai multe ori, pe baza examinarii vizuale. Daca exista suspiciunea de melanom, se va preleva o proba de tesut, pentru un diagnostic cert.

Ce poate face medicina alopata?

O alunita pigmentata asupra careia planeaza suspiciunea de melanom va fi indepartata chirurgical, sub anestezie locala. Se va preleva si o portiune de tesut invecinat, care va fi investigat la microscop. Grosimea tumorii si nivelul de penetratie in tesut evidentiaza stadiul maladiei. Intr-o faza precoce, indepartarea pe cale chirurgicala a tumorii asigura o vindecare definitiva.

Daca nodulii limfatici sunt deja afectati de metastaze, trebuie sa fie eliminati chirurgical si acestia. Tratamentul postoperator este dificil, deoarece aceste celule de melanom nu reactioneaza la medicatia obisnuita. Nici roentgenoterapia nu da rezultate bune decat extrem de rar. De cele mai multe ori,  se incearca intarirea sistemului imunitar prin intermediul alfa-interferonului, pentru a se prelungi perioada asimptomatica.

Sfaturi medicale

Sindromul burn-out

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 2 minute

Sindromul burn-out

Activitati care inainte puteau fi realizate usor, nu mai pot fi desfasurate acum decat cu mare efort, iar motivatia pentru ele a disparut cu desavarsire. Nici somnul si nici timpul liber nu ajuta la atingerea relaxarii, iar in cele din urma se ajunge la o stare de “vid interior”. Toate rezervele energetice au fost epuizate si nu se mai lasa reincarcate. “Arderea completa” este un proces insidios, care duce la extenuare cronica si produce simptome fizice.

Ce este sindromul burn-out?

Prin sindrom burn- out se intelege o stare de extenuare afectiva si fizica, care apare pe nesimtire, din cauza suprasolicitarii cronice. Afectiunea, cunoscuta si sub numele de boala managerilor, apare adesea la persoanele active, care, de-a lungul anilor, datorita unei motivatii puternice, isi depasesc in activitate propriile limite psihice si fizice, se suprasolicita in permanenta, fara a-si acorda perioade de odihna.

De asemenea, grupurile de persoane cu puternica implicare sociala, precum doctorii si personalul de ingrijire, pot prezenta sindromul burn-out. Acelasi lucru este valabil si in cazurile mamelor tinere, care isi petrec toata ziua suprasolocitandu-se cu ingrijirea copilului si activitatile gospodaresti.

Desi sindromul burn – out este cunoscut de ani buni, acesta nu este considerat inca un diagnostic. Cunostintele solide despre motive, diagnosticele, posibilitatile terapeutice, metodele de prevenire si prognozare nu sunt inca disponibile pentru a face posibila cunoasterea si realizarea uneii descrieri stiintifice care sa demonstreze complexa interactiune despre presiunile din mediu, asteptarile personale si factorii psihici. Din aceste motive, conceptul, de origine americana, nu este privit ca diagnostic, ci doar ca un tablou foarte complex de simptome.

Cum recunoastem sindromul burn-out?

Sindromul burn-out, cunoscut si sub numele de sindromul oboselii cronice (=chronic fatigue sindrome – CFS) este rar acceptat.

Diagnosticele gresite si greseli de interpretare rezulta din diferite aplicatii ale cuvantului “oboseala”, in sensul unei dorinte accentuate de somn. Persoanele care se simt extrem de obosite sau extenuate sufera adesea de insomnii si nu se pot relaxa.

Simptomele sunt foarte variate si difera de la persoana la persoana. Caracteristicile principale sunt o stare permanenta de oboseala fizica si mentala, care afecteaza si activitatea.

Nimic nu mai pare sa functioneze, persoana simtindu-se extenuata, consumata, goala si lipsita de motivatie.

Sarcini minore si mici dificultati se transforma in obstacole insurmontabile, a caror depasire cauzeaza un stres foarte puternic. Primele semnale de avertizare apar sub forma unui cinism tot mai accentuat si o atitudine negativa fata de superiori, clienti si colegi, sau in cercul intim, fata de prieteni si cunoscuti. Sunt puse in pericol valoarea si sensul propriei activitati.

Inevitabil, motivatia, creativitatea si capacitatea de lucru scad. Problemele psihosomatice de genul susceptibilitatii crescute la infectii si predispozitia spre trecerea in stare cronica a bolilor existente sunt si ele urmarile sindromului burn-out.

Pacientii se retrag din ce in ce mai mult, nu mai au nici un fel de dorinte de a participa la activitati comune su prietenii sau familia, “vegetand” in schimb in fata televizorului.

Un mod de viata sanatos

Rezervati-va timp suficient pentru a lua masa in tihna si bucurati-va de mancaruri fara a va lasa distrasi de programele TV sau de ziare.

Rezervati-va momente pentru relaxare si faceti multa miscare, fiindca aceasta ajuta la reducerea tensiunilor.

Remedii naturale

Frunzele de mate au efect impotriva oboselii mentale si fizice. Capsulele, preparatele pentru ceai sau frunza propriu-zisa sunt disponibile in farmacii.

sunatoarea imbunatateste starile depresive. Pentru intarirea sistemului imunitar se foloseste Echinaceea, sub forma de tablete, drajeuri sau picaturi.

De asemenea, praful din radacina de gingseng pura sau extractele corespunzatoare in solutie de alcool cu apa maresc rezistenta corpului.

Remedii naturaleSfaturi medicale

Urticaria si eczema atopica (neurodermatita)

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 4 minute

Urticaria si eczema atopica (neurodermatita)

 

Numai in Germania exista mai mult de 3 milioane de suferinzi de eczema atopica, predispozitia pentru aceasta boala fiind in crestere. De cele mai multe ori, primele simptome evidente apar inca din perioada in care copilul este sugar. Trauma psihologica printre copiiii afectati, care se rasfrange si asupra parintilor lor, este foarte mare. In schimb, micile basici ale urticariei apar doar temporar.

Ce este neurodermatita?

Neurodermatita, numita si eczema atopica sau eczema endogena, este o inflamatie cronica recidivanta a pielii. Eczema, inseamna, la modul general, o iritare cu prurit a pielii, care duce la o inflamatie.

Cauzele aparitiei neurodermatitei nu sunt cunoscute inca. Se presupune ca sunt implicati mai multi factori, pentru care, de regula, exista si o baza ereditara. Boala apare de cele mai multe ori in episoade, mai frecvente in fazele de stres psihic. La multi copii, boala dispare la pubertate.

Insa unii sufera intreaga lor viata de simptomele acesteia. In plus, pot aparea si astmul bronhial sau guturaiul alergic.. Foarte raspandite in cazul neurodermatitei sunt alergiile la multe substante care in mod normal sunt inofensive, alergii ce provoaca urticarie sau eruptii.

Ce este urticaria?

Prin urticarie intelegem acele basici pe piele (pustule) pruriginoase, care pot aparea pe o anumita zona, limitata, a corpului sau pe intregul corp. De cele mai multe ori, cauza este alergica, dar nu neaparat – chiar si stimularea mecanica si chimica sau incompatibilitatea cu un medicament pot declansa urticaria.

Cum recunoastem eczema atopica si urticaria?

Neurodermatita

In cazul eczemei atopice pielea este, de cele mai multe ori, aspra, foarte uscata si se descuameaza. In fazele acute se ajunge la o senzatie de mancarime neplacuta si chinuitoare. Aceasta ii face pe cei afectati sa-si zgarie asa de tare pielea, incat aceasta incepe sa sangereze. Ranile provocate reprezinta un teren fertil pentru ciuperci si bacterii, care impiedica vindecarea rapida.

La sugari, apare deseori crusta lactea pe pielea capului ca prim semn a unei eczeme atopice. In timp ce lal sugari sunt afectate mai ales portiunile de pe obraji, la copiii mai maricei modificarile tipice de piele se raspandesc pe coate, genunchi si la incheieturile mainilor. In cazurile foarte grave, poate fi afectata pielea de pe tot corpul.

[ad#articol]

Tipice pentru multi suferinzi de neurodermatita sunt aparitia unor margini negre sau a unor cute sub ochi, prezenta de crapaturi la lobii urechii si o senzatie generalizata de prurit, care apare la transpiratie sau in contact direct cu lana.

Urticaria

La fel ca si la atingerea urzicilor, la urticarie se formeaza basici pruriginoase pe piele. Ele sunt diferite ca marime, usor ridicate si foarte bine delimitate.

Un mod de viata sanatos

La sugari, alaptatul este cea mai buna metoda de prevenire a alergiilor. Copiii cu neurodermatita sau cu riscul unei mosteniri ereditare de alergii ar trebui sa fie alaptati un timp cat mai indelungat (peste 1 an).

Un sistem imunitar cu functionalitate sub nivelul normal predispune la reactii excesive. Contactul regulat cu alti copii este astfel de mare ajutor.

Impotriva scarpinatului involuntar, mai ales noaptea, ajuta taierea scurta a unghiilor si purtarea de manusi de lana. Pentru copii exista pijamale speciale, ce au atasate manusi si sosete.

Imbracamintea si lenjeria de pat ar trebui sa fie din bumbac sau matase. Folositi un detergent de spalare fara miros, care sa nu afecteze pielea.

Evitati sa va spalati pielea sau sa faceti baie des, maia les cu sapun sau cu gel de dus. Pentru spalare sau bai de ulei se recomanda suplimente hidratante, fara continut de sapun. Ungeti-va pielea, inca umeda de dupa baie, cu o crema ce-i confera hidratare. Cea mai potrivita ar fi o crema care contine uree si acid gamma linolenic.

Mancarea foarte condimentata, alcoolul si cafeaua stimuleaza circulatia sanguina si sporesc astfel senzatia de mancarime, deci ar trebui evitate.

Remedii naturale

In cazul formarii de basici, taninul natural din coaja de stejar sau ceaiul negru, sub forma de comprese, suplimente de baie sau unguente, au efect de alinare a mancarimilor si de uscare.

In fazele cronice a nuerodermatitei, impotriva pielii uscate ajuta uleiurile din seminte de luminita sau limba mielului. Aceste uleiuri pot fi folosite extern, direct pe regiunile afectate  sau sub forma de baie  de ulei. Ele exista si sub forma de capsule, care, daca sunt luate in timp, imbunatatesc aspectul pielii.

De ajutor poate fi si administrarea extractului din tulpina de dulcamara, sub forma de tablete.

Unguentul sau solutia de hammelis este antiinflamator si astringent si are efect clinic verificat in fazele acute ale neurodermatitei.

Foarte bine actioneaza si preparatele care contin vita evreului. Extractele din aceasta planta actioneaza ca antiinflamator si astringent, ucigand bacteriile. Un efect asemanator il au si unguentele de urzica, precum si unguentul de Aloe Vera sau din frunze de Cardiosperum halicacabum. Demna de recomandat este si o baie cu extract din paie de ovaz.

Printre alimentele critice pentru suferinzii de neurodermatita se numara: ouale, laptele de vaca, nucile si fructele citrice.

Testati, prin evitarea constienta, treptata, alimentele la care ati putea avea reactii. Colorantii si conservantii din alimente sunt substante cu probleme, dar mai greu de identificat ca declansatori.

Vitaminele B sunt foarte importante pentru o piele sanatoasa. Mancati mai ales produse integrale si leguminoase care contin aceasta vitamina, iar suplimentar luati si tablete de vitamina B. Urmariti sa va asigurati necesarul de vitamina A si C.

Sfaturi medicale

Masurarea tensiunii arteriale

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 2 minute

Masurarea tensiunii arteriale

De ce se masoara tensiunea arteriala?

Inima mentine, in mod continuu, in circulatie aproximativ 6 litri de sange, asigurand astfel aprovizionarea organismului cu oxigen si substante nutritive, impiedicand depunerea excretiilor. In acest sens este importanta nu numai cantitatea de sange, ci si tensiunea sangelui care circula in vase, in special in capilare.

Tulburarile tensiunii arteriale

Simptomele specifice tensiunii arteriale crescute (hipertonia) sunt durere de cap, ameteala, slabiciune, tulburari de vedere si auz, paloare sau chiar contrar, roseata.

Tensiunea arteriala scazuta (hipotonia) este insotita tot de simptome neplacute ca oboseala continua si scaderea performantelor. Aceste simptome sunt relativ inofensive. La bolnavii in varsta, cu hipertensiune arteriala exista din pacate riscul infarctului miocardic si hemoragiei cerebrale. Deci sfatul nostru este sa va verificati tensiunea arteriala in mod regulat, cu atat mai mult ca procedeul este rapid si nedureros.

[ad#articol]

Masurarea tensiunii arteriale

Manseta gonflabila din cauciuc a aparatului se aseaza pe partea superioara a bratului si se pompeaza aer pana cand presiunea din manseta comprima artera bratului. Astfel, pulsul nu este palpabil, nu se aude, fiindca in artera nu exista flux sanguin. Stetoscopul se aseaza pe curbura interioara a bratului si se elibereaza incet aerul din manseta.

Valoarea sistolica si diastolica

In momentul cand se aude o bataie si ( in acelasi timp) pulsul devine palpabil, se citeste valoarea de pe scala gradata. Aceasta valoare indica presiunea sistolica, adica presiunea din momentul contractiei inimii si reprezinta “valoarea superioara” a tensiunii. “Valoarea inferioara” este valoarea diastolica masurata la umplerea inimii, care ne informeaza si in legatura cu flexibilitatea venelor. Valoarea diastolica se poate determina in modul urmator: odata ce iese aerul cu ocazia deschiderii supapei, presiunea mansetei scade. In artera se mai poate auzi un timp sunetul sangelui vajaind. (Cand vajaitul inceteaza, sunetull dispare.) “Valoarea inferioara” se citeste inainte de momentul disparitiei sunetului.

Valori normale

Valoarea diastolica este evident mult mai mica decat valoarea sistolica. La persoane sanatoase valoarea diastolica, “minima”, este de 55-90 Hgmm, valoarea sistolica, “maxima”, este de 130-140 Hgmm. Daca 3 saptamani consecutiv tensiunea masurata este peste valorile normale, avem hipertensiune arteriala. Valoarea tensiunii arteriale depinde foarte mult de varsta, de flexibilitatea vaselor, de densitatea sangelui, de pozitia din timpul masurarii ( daca persoana sta in picioare, este asezata sau culcata) si de multi alti factori. Din acest motiv numai medicul poate decide clar daca valoarea masurata indica sau nu o boala.

Tensiunea arteriala este mai ridicata la persoanele in varsta

Tensiunea arteriala se schimba odata cu trecerea timpului. Tensiunea arteriala a sugarilor si a copiilor este mult mai scazuta decat cea a adultilor. Si activitatea fizica influenteaza tensiunea: la solicitare creste, la odihna scade.

Tensiunea arteriala este mai ridicata la persoanele cu varsta inaintata. Ca urmare a artero- sclerozei peretii arterelor devin mai grosi si mai putin flexibili. Aceasta modificare nu este in mod obligatoriu patologica: prin tensiune mai ridicata organismul compenseaza pierderea flexibilitatii vaselor datorata varstei.

Este bine de stiut!

Ce inseamna hgmm?

Tensiunea arteriala se masoara in milimetri coloana mercur. In cazul in care tensiunea este de exemplu, de 120 hgmm, inseamna ca gradatia coloanei de mercur se ridica cu 120 mm. Aparatele de masurare fara mercur cunt calibrate tot in baza acesteia. Mai nou se utilizeaza si kilopascal (1hgmm=1,33 kilopascal) ca unitate de masura.

Aparate electronice de masurare a tensiunii

Acestea functioneaza automat, sunetul fluxului sanguin este indentificat si detectat de microfonul ce tine in loc de stetoscop.

Numai aparatele omologate sunt corespunzatoare

In cazul in care cumparati un tensiometru pentru uz personal, trebuie sa aveti in vedere omologarea oficiala a acestuia. Solicitati manualul de utilizare si probati aparatul pentru a nu primi valori inexacte.

Stiri Medicale

Stiti care este cel mai murdar obiect casnic?

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 2 minute

Stiti care este cel mai murdar obiect casnic?

Un studiu american arata ca unul din cele mai folosite obiecte din bucatarie este de 200.000 de ori mai murdar decat colacul vasului de toaleta, el fiind unul din factorii principali a aparitiei sindromului Gauillaun-Barre, care poate duce in final, la paralizie.

Cercetatorii americani se refera la buretele de vase, ei identificand legaturi stranse intre bacteriile de pe bureti, carpe de vase si suporturile de lemn pentru tocat si o bacterie periculoase care poate provoca paralizia, ne scrie Daily Mail.

In ceea ce priveste microorganismele, vasul de toaleta este unul dintre cele mai curate lucuri din casa, ne informeaza Dr. Charles Gerba, profesor de microbiologie la Universitatea din Arizona, Statele Unite. Potrivit profesorului, a carui munca de studiere a transmiterii bolilor include analiza tipului si a raspandirii bacteriilor de pe obiectele de gospodarie, ar trebui sa ne ingrijoreze mai mult alte lucruri din casa, precum buretii, carpele de vase si pungile de cumparaturi refolosibile.

Potrivit  analizelor  exista aproximativ 10 milioane de bacterii pe 2,5 centrimetri patrati din suprafata unui burete de vase si un milion de bacterii pe aceeasi suprafata a unei carpe de vase, oamenii de stiinta sugerand, cu privire la concentratia bacteriilor, ca ar fi mai sanatos sa taiem legumele pe un vas de toaleta decat pe un suport din lemn de bucatarie.

Un alt cercetator, Hugh Pennington, unul dintre microbiologii de varf ai Marii Britanii, a confirmat faptul ca bucataria, in special buretele de vase, se numara printre cele mai murdare spatii din casa.

“Este in regula daca folosim buretele ca sa spalam vasele, sa inlaturam mancarea de pe farfurii in apa fierbinte, dar niciodata, niciodata nu folositi un burete ca sa stergeti o farfurie curata!”, a spus Pennington pentru Daily Mail.

Conform spuselor acestuia, una dintre cele mai mari tinte pentru Agentia de Protectie a Sanatatii a fost o bacterie numita Campylobacter, care poate cauza paralizie si se gaseste adesea pe buretele de bucatarie.

Pennington a adaugat, ca aceasta bacterie nu afecteaza judecata sau simtul, dar se poate raspandi astfel incat sa afecteze miscarea. “Oamenii pot ajunge efectiv blocati.”

In majoritatea cazurilor, oamenii isi pot reveni, dar recuperarea poate dura saptamani, luni sau ani.

“De departe cel mai murdar obiect este buretele de bucatarie”, a spus si John Oxford, profesor de virusologie la Universitatea din Londra si presedintele Consiliului de Igiena – comitetul care compara standardele de igienă din lumea intreaga.

In cel mai recent studiu al sau, Consiliul respectiv a examinat mostre din case din nouă tari diferite si a descoperit ca 21% din carpele de bucatarie considerate curate contin, de fapt, cantitati ridicate de substante contaminante

Asadar, Arabia Saudita are cele mai murdare frigidere, 95% dintre cele verificate picand testul bacteriologic pentru E. coli.

Remedii naturale

Ventuzele

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 3 minute

Ventuzele

Aplicarea ventuzelor este una dintre cele mai vechi forme de terapie : imagini cu ventuze pot fi intalnite inca de pe vremea egiptenilor antici. Aceasta practica straveche joaca un rol important si in sistemele de terapie estice, unde este folosita ca procedeu de dirijare a substantelor daunatoare in afara corpului. Ventuza era atat de apreciata in Grecia antica, incat clopotl sau devenise emblema doctorilor.

Originea terapiei

Principiul de a dirija substantele daunatoare in afara corpului este utilizat de secole. Primele indicii rreferitoare la ventuze provin dintr-un sigiliu a unui doctor din Mesopotamia, din anii 300 i.Hr. La greci, ventuzele ocupau un loc de cinste, fapt confirmat prin aceea ca ei aveau si o zeitate pentru acestea: Telesphorus. Ventuzele fac parte si in prezent din multe sisteme de tratare, ca de exemplu: medicina chineza si fizioterapia europeana. Acest concept a fost dezvoltat si “modernizat” odata cu trecerea anilor.

Ce sunt ventuzele?

Ca ventuze se aplica clopote mici de sticla, incalzite in prealabil, care sunt apoi asezate pe piele – preponderent pe spate, dar si pe burta, talpi si coapse. In acest fel, apare la locul acela o presiune care ajuta la circulatia sangelui, iar nervii vor fi stimulati mai bine. sub ventuza se formeaza un eritem, cu efect asemanator histaminei, zone care exercita un efecte de stimulare asupra sistemului imunitar. Ca remedii naturale ,aplicate in anumite zone reflexe, ventuzele nu au doar un efect local, ci si unul indirect asupra organelor interne.

In principal, se face o diferenta intre ventuze sangerande si cele uscate. Care dintre aceste doua metode este adecvata pentru dumneavoastra? Depinde de imaginea durerilor pe care le aveti.

  • Exista mai multe metode de aplicare uscata a ventuzelor, cea mai frecventa este ventuza vacuum, cu pahare care stau vertical. Recipientele de ventuza sunt amplasate pe anumite zone refleze si raman acolo o perioada scurta de timp.
  • In cazul ventuzarii sangerande, partile corpului care urmeaza sa fie tratate se deschid prin mici intepaturi si deasupra lor se pozitioneaza gura ventuzei. Prin diferenta de presiune, sub ventuza apare sange. Simultan, se exercita o stimulare puternica a zonelor reflexogene de pe piele.

La ce sa va asteptati?

Ventuzare, cu ventuze stabile

  • Pacientul se dezbraca de la brau in sus si sta culcat pe burta, cu spatele la examinator.
  • Pentru a obtine o presiune negativa, inainte de a fi asezate pe piele, ventuzele sunt incalzite la flacara sau li se extrage aerul din interior cu ajutorul unei pompe.
  • Ventuzele raman pe piele timpp de 10-30 minute.
  • Prin efectul de aspirare creste fluxul sanguin in locul respectiv, culoarea pielii devine rosiatica – se formeaza o zona de eritem, care dispare dupa cateva ore.

Masaj prin ventuzare-aspirare

Inainte de tratament, se aplica  pe piele ulei si se frectioneaza. Ventuzele sunt asezate pe spate pentru scurt timp, apoi sunt trase pe piele, pe stratul uleios. Astfel, se aspira pe rand cate o parte a suprafetei de piele ce necesita tratament. Acest timp de masaj dureaza doar cateva minute.

[ad#articol]

Ventuzare sangeranda

  • Se dezinfecteaza suprafetele care urmeaza a fi tratate si se scarifica usor cu un “cioc de ventuza” sau cu un hemostilet.
  • Prin presiune negativa, apare sange sub ventuze. Procedura se opreste dupa maxim 5-10 minute, cand 1/3 din interiorul ventuzei s-a inrosit de sange.
  • De  obicei, dupa aplicarea ventuzelor, pacientul resimte o stare de oboseala. De aceea, se recomanda repaus o anumita perioada de timp.
  • Aplicarea ventuzelor se repeta la interval de 3-4 zile.

Cui i se recomanda ventuzarea?

Ventuzarea contribuie in mod direct la imbunatatirea schimburilor gazoase si a vascularizatiei, la locul aplicarii. Astefel , se pot remite induratiile si se pot calma durerile.

Nu este indicata ventuzarea in cazul tulburarilor de irigatie sau in cazul administrarii de medicamente cu efect vasoconstrictor.

Femeilor cu anemie datorata carentei de fier sau cu menstruatie abundenta le este contraindicata metoda sangeranda de ventuzare.

De asemenea, este contraindicata ventuzarea sangeranda in cazul unor inflamatii cutanate locale acute.

Stiri Medicale

Autorizatia, masura radicala pentru oprirea fumatului

Autor: Academia Pacientului Publicat: Timp citire: 1 minut

Autorizatia, masura radicala pentru oprirea fumatului

 

Oamenii experti in sanatate publica din Australia au elaborat un proiect care tine evidenta tigarilor cumparate de fiecare cetatean in parte, fumatorii fiind obligati sa isi achizitioneze o autorizatie anuala care ar limita cantitatea de tigari cumparate in doua saptamani.

Conform sugestiei, publicata saptamana aceasta de profesorul Simon Chapman de la Universitatea din Sydney, Australia, in revista PLOS Medicine , fumatorii ar trebui sa aplice si sa plateasca pentru o autorizatie obligatorie sub forma unui card cu cip care va fi aratat de fiecare data la achizitionarea tigarilor.

Acest lucru ar putea descuraja adolescentii de la a se apuca de fumat. Comercializarea tutunului este in prezent supus unor controale superficiale in comparatie cu alte produse periculoase care ameninta atat siguranta personala, cat si cea publica.

 “Consumul prelungit de tutun provoaca moartea in cazul a aproximativ jumatate dintre fumatori, statisticile aratand ca pana la sfarsitul acestui secol numarul oamenilor care mor din cauza bolilor cauzate de tutun va ajunge la un miliard”, a spus Chapman. “Nici o alta activitate nu provoaca atat de multe decese anual.”
[ad#articol]
Chapman a adaugat ca autorizatia ar fi reinnoita  in fiecare an, fumatorii stabilind limite zilnice pentru tigarile cumparate. Acestia ar fi de asemenea testati cu privire la cunostintele lor despre riscurile de sanatate pe care le implica viciul. In plus, informatiile adunate din aplicatiile cardului ar putea fi folosite pentru o mai buna formulare a strategiilor de prevenire a fumatului.
Conform Daily Mail , cei care se opun acestei idei, a continuat profesorul din Australia, ar putea sugera ca in curand vor aparea autorizatii pentru consumul de alcool sau de produse fast-food sau pentru a putea intreprinde orice alta activitate “riscanta”.