Incontinenta urinara este o problema mai ales “femeiasca”. In principiu, fiecare a treia femeie sufera cel putin temporar de eliminari spontane de urina, mai ales dupa varsta de 50 de ani. Incontinenta produce multor persoane sentimente de rusine si inferioritate, fapt care conduce la ignorarea completa a problemei. Exista insa posibilitati reale de a intari musculatura vezicii urinare.

Ce este incontinenta urinara?

Incontinenta urinara este impartita in 3 grade de dificultate, la fel ca si cauzele si formele de manifestare.

Incontinenta urinara de efort afecteaza in primul rand femeile cu varsta de peste 50 de ani. Pierderea urinei se face datorita unei cresteri de presiune in zona stomacului pe fondul rasului, tusei sau tresaririlor, fara a simti nevoia de urinare. Cauza o constituie slabirea vezicii urinare produsa prin slabirea tesutului conjunctiv, a muschilor bazinului ori a uretrei.

Aceste probleme apar mai ales in timpul sarcinii, datorita supraponderabilitatii si a lipsei de estrogen dupa menopauza.

In cazul incontinentei urinare produse de necesitati imperioase, apare o nevoie puternica, neasteptata de a urina, adesea insotita de udarea patului noaptea.

Aceasta forma de incontinenta apare din cauza infectiilor cronice ale cailor urinare, pietrelor la rinichi si vezica urinara, unei vezici iritabile, dar si datorita tensiunii psihice. Barbatii sunt cei afectati in special de incontinenta prin prea-plin, produsa prin marirea prostatei. Vezica se umple din cauza contractiei sfincterului de iesire pana in momentul senzatiei de “prea plin”, iar urina se elimina pe neobservate.

In cazul incontinentei de reflex, aceasta este provocata de degradarea conexiunii nervoase dintre creier si vezica urinara- de exemplu, din cauza unei afectiuni a coloanei vertebrale (paraplegia), a sclerozei multiple sau a bolii Parkinson.

Cum recunoastem incontineta urinara?

Simptomele sunt specifice tipului de incontinenta. Eliminarea spontana de urina apare mai ales in timpului rasului, tusei sau stranutului. Dar si udarea patului noaptea sau nevoia continua de a urina pot sugera existenta incontinentei. Incontinenta urinara nu face parte din categoria proceselor normale de imbatranire si trebuie tratata.

[ad#articol]

Ce poate face medicina alopata?

Mai intai, doctorul va va examina urina pentru a putea exclude existenta unei infectii. O analiza a vezicii urinare poate arata existenta pietrelor la vezica, a tumorilor sau a altor tipuri de ingustari ale cailor urinare.

In cazul barbatilor este necesar examenul de prostata. Incontinenta de presiune este tratata prin gimnastica bazinului sau prin exercitii specifice ale musculaturii sfincterului.

• In cazul lipsei de estrogen, doctorul va va prescrie ovule sau unguente vaginale cu estrogen.
• Anumite medicamente (inhibitori de circulatie ai serotoninei si noradrenalinei) cresc capacitatea de contractare a sfincterului.
• Anticolinergicele sunt medicamente care afecteaza relaxarea musculaturii vezicii urinare. Acestea sunt prescrise in cazul incontinentei urinare produse de necesitati imperioase.
• Metoda preferata astazi este introducerea, printr-o interventie chirurgicala minora, a unei benzi TVT (tension free vaginal tape= bandeleta de prolen ancorata retro-pubian), prin care se opreste “caderea”vezicii.

Un stil de viata sanatos

Multe persoane care sufera de incontinenta consuma prea putine lichide. Aceasta este o mare greseala!

Aportul insuficient de lichide mareste riscul unei infectii a cailor urinare. Mai mult chiar, ajuta incontinenta, fiindca musculatura vezicii slabeste daca se produce mai putina urina de-a lungul timpului.

De aceea, trebuie sa consumati intre 1,5 si 2 l de lichid pe zi, in mod regulat.

Gimnastica directionata a bezei bazinului este esentiala, in cazul problemelor de incontinenta. Alte sporturi, precum ciclismul, joggingul antreneaza musculatura bazei bazinului.

Terapii alternative

Fitoterapia

Studiile stiintifice au demonstrat ca semintele de dovleac pot fi utilizate cu succes in tratarea problemelor de incontinenta. Preparatele din ginko stimuleaza circulatia sanguina si redau, astfel, vigoarea musculaturii vezicii. Mantaua doamnei si rizomii de Cimicifuga se recomanda in special in cazul incontinentei de menopauza.

Terapia nutritionala

Consumati alimente bogate in fibre, pentru a evita constipatia. Un intestin plin apasa vezica, agravand problema.

Daca trageti prea greu la cantar, ar trebui sa mai reduceti din greutate. Supraponderabilitatea este un factor de risc pentru incontinenta.

Terapii manuale

Osteopatia imbunatateste starea tesuturilor conjunctive si a musculaturii vezicii urinare, atfel fiind umbunatatit si controlul asupra vezicii.

Terapii fizice

Baile fierbinti si reci stimuleaza circulatia sangelui in zona bazinului si revigoreaza musculatura vezicii.

 

Sub numele de Polineuropatie se ascunde o boala care afecteaza mai multi nervi. De obicei, sunt afectate membrele si extremitatile acestora, adica bratele si mainile, dar si picioarele si labele picioarelor. Diabeticii sunt cel mai frecvent afectati de aceasta boala, pe care neurologii o considera netratabila. Medicina alternativa ofera insa mai multe variante de ameliorare a simptomelor. Este insa foarte important ca tratamentul sa fie incep.ut cat mai repede.

Ce este polineuropatia?

Din cauza unor deteriorari ale nervilor, semnalele nu mai sunt transmise corect, iar acest lucru poate determina hipersensibilitate, perturbari ale capacitatii de coordonare si paralizii.

Cea mai frecventa cauza a polineuropatiilor este diabetul (diabetes melitus), in cazul caruia deteriorarea nervilor are loc din cauza compusilor din zahar si proteine. Un alt factor care poate induce aparitia bolii este intoxicarea tesuturilor nervoase prin consumul exagerat de alcool. De obicei, cine consuma o sticla de vin sau 250 ml de lichior pe zi timp de mai multi ani, se confrunta cu deteriorarea definitiva a nervilor periferici. Dar si lipsa vitaminelor B poate declansa polineuropatia. Carenta ei apare ca laitmotiv in multe boli.

Cum recunoastem polineuropatia?

De obicei, boala debuteaza cu dureri si hipersensibilitate, dar si cu fenomenul de “picioare incinse”. Prin acesta se intelege o senzatie de fierbanteala si furnicaturi in picioare.

In mod normal, problema apare simetric. Mai tarziu pot aparea paralizii, senzatii de slabiciune musculara si nesiguranta in mers.

De asemenea, pota parea probleme de inima si de circulatie, lentoare gastrointestinala, urinare necontrolata si impotenta.

Imediat ce apar primele indicatii ale prezentei polineuropatiei, este important sa se faca o vizita la medic. Acesta poate confirma sau infirma prezenta acestei boli, printr-un control al reflexelor.

Ce poate face medicina alopata?

Tratamentul ia in considerare in primul rand boala sursa, care trebuie tratata prioritar. Pentru reducerea polineuropatiei, medicina traditionala utilizeaza doar analgezice, antiepileptice si antidepresive.

Un stil de viata sanatos

Alcoolul este o otrava pentru nervi si contribuie la agravarea simptomelor.  Din aceasta cauza, este important sa se renunte la alcool!

[ad#articol]

Diabeticii ar trebui sa mentina o atitudine corespunzatoare fata de nivelul glicemiei lor. Dat fiind ca polineuropatia duce adesea la pierderea sensibilitatii, se poate intampla ca ranile, in special cele din zona de jos a memebrelor inferioare, sa treaca neobservate, si de aceea sa nu fie tratate corespunzator.

Pentru a evita aceasta situatie, nu ar trebui sa alergati cu picioarele goale si ar trebui sa acordati atentie gasirii unor incaltari comode. Pentru a nu va rani, fiti foarte atenti cu manichiura si pedichiura.

Terapii alternative

Majoritatea terapiilor incearca sa decontamineze tesutul conjunctiv, pentru a evita alte deteriorari ale nervilor. In acest scop, acupunctura si terapiile prin reflexogene au un deosebit succes.

Fitoterapia

Prin stimularea ficatului cu frunze de anghinare, rostopasca, frunze si radacina de papadie, dar si a rinichilor, cu frunze de splinuta si urzica, se elimina substantele otravitoare din corp.

Este important sa consumati multe lichide pentru aceasta. In cazul aplicarii externe, sunte recomandate alifii si creme din boabe de piper rosu sau ulei de rozmarin.

Terapii nutritionale

In multe cazuri, aportul de vitamine B si in special vitamina B1 ajuta la tratarea polineuropatiilor. Dar prin supradozarea de vitamine B, simptomele pot fi inrautatite. De aceea, ar trebui sa vorbiti cu medicul dumneavoastra inainte de a va cumpara singuri preparate cu vitamine.

In cazul polineuropatiilor aparute ca urmare a diabetului, au fost obtinute succese notabile cu ajutorul acidului gras Alfa-lipon. Acesta reduce formarea legaturilor zahar-proteine.

Terapii fizice

In cazul multor pacienti, dusurile Kneipp duc la diminuarea problemei. Efecte pozitive pot fi obtinute si cu ajutorul stimularii electrice nervoase transcutanate (TENS). Cu ajutorul unor electrozi aplicati pe piele, se induce un curent de frecventa joasa pe nervul in cauza, ceea ce imbunatateste conductibilitatea nervoasa.

Terapii de stimulare si de echilibrare

Toate terapiile care conduc la o imbunatatire a circulatiei in zonele corporale afectate si, prin aceasta, la eliminarea substantelor toxice sau a compusilor zahar-proteine (in cazul diabetului) pot avea efecte pozitive asupra bolii.

Prin ventuze (daca este necesar si ventuze sangerande), tesutul este decontaminat, iar nervii sunt mai putin afectati.

 

Maini indemanatice, cunostinte anatomice detaliate si un intreg concept. Acestea reprezinta baza medicinii osteopate. Cu ajutorul unor tehnici fine, aproape imperceptibile pentru pacient, medicul osteopat palpeaza si detecteaza blocajele si disfunctionalitatile coloanei vertebrale si ale organelor interne. Tratamentul usor, care nu provoaca durere, are rolul de a destinde, mobiliza si stimula capacitatea de autovindecare a corpului.

Originile osteopatiei

Istoria osteopatiei incepe acum mai bine de 130 de ani. Americanul Andrew Taylor Still (1828-1917) studia medicina si era chirurg in timpul razboiului civil american, insa se lovea mereu de limitele impuse de medicina traditionala. Indoindu-se de intelegerea pe care o capatase pana atunci asupra medicinii, a inceput din nou studii intensive asupra corpului uman, in special asupra aparatului locomotor.

In final a descoperit posibilitatea manipularii blande a tesuturilor cu ajutorul mainilor, si a dezvoltat o tehnica de tratament proprie, pe care a numit-o osteopatie.

Succesul s-a confirmat: astazi, in SUA, exista 19 universitati care formeaza anual medici osteopati. John Martin Little john a introdus osteopatia in Europa, aceasta devenind totodata si o calificare in plus pentru medici, asistenti si fizioterapeuti.

Ce este osteopatia?

Osteopatia este o metoda de tratament unitara: ea inaltura blocajele, ajuta corpul sa-si restabileasca echilibrul interior si activeaza capacitatea lui de autovindecare. Cele mai exacte cunostinte de anatomie si fiziologie sunt esentiale pentru medicii osteopati, ele reprezinta o componenta importanta din cuprinzatoarea lor pregatire profesionala.

Medicina osteopata imparte tratamentele in trei planuri: zona craniosacrala (oasele craniului, coloana vertebrala, maduva spianrii si bazinul), zona parietala (oase, ligamente, articulatii, membrane si muschi) si zona viscerala (organele interne)

Toate cele 3 planuri sunt in relatie reciproca si trebuie sa lucreze impreuna armonios.

O anxioma suna in felul urmator: Structura defineste functia si invers. Daca se schimba functia, ii urmeaza structura. Toate planurile corpului actioneaza impreuna, ca mecanismul unui ceasornic.

[ad#articol]

Daca acest mecanism sensibil se strica intr-un loc, va afecta restul mai departe, in lant, periclitand capacitatea intregului ceasornic. Daca nu se mai poate compensa defectiunea, apar deficiente sesizabile, imbolnavire si dureri, ceea ce inseamna ca se blocheaza capacitatea proprie de autoreglare si autovindecare.

Restabilind mobilitatea, circulatia lichidelor prin corp si alimentarea organelor, terapia osteopatica ajuta la vindecarea a nenumarate boli acute si cronice, dar si la preintampinarea problemelor de sanatate.

La ce sa va asteptati?

Inainte de tratament veti purta o discutie amanuntita cu medicul osteopat.

• In timpul tratamentului veti purta imbracaminte comoda si veti sta in pozitie orizontala.
• Mai intai, prin atingere si aplicare de presiune cu ajutorul degetelor, medicul osteopat cerceteaza cu multa atentie starea aparatului dumneavoastra locomotor, a tesutului conjunctiv si organelor interne.
• Pentru tratament, el aplica diverse tehnici manuale: fiecare structura a corpului este manuita bland, intinsa si miscata. Toate manevrele sunt efectuate prudent, cu calm.

Un tratament dureaza intre 45 si 60 de minute. La inceputul terapiei informati-va cate sedinte vor fi necesare pentru afectiunea dumneavoastra.

Cui ii se recomanda osteopatia?

Intrucat osteopatia contine tehnici foarte blande, este potrivita nu doar pentru adulti, ci si pentru copii si sugari.

Metoda de tratament este eficienta indeosebi in cazul asa-numitilor “copii plangaciosi” – cei care fara o cauza anume plang ore intregi.

Osteopatia cuprinde tratamente pentru un spectru larg de boli acute si cronice. Deoarece tratamentul abordeaza organismul din punct de vedere global, uneori cauzele se regasesc in alte locuri decat s-ar presupune analizand durerea.

De altfel, osteopatia reprezinta un exemplu de aplicatie totala in vindecarea traumelor.

 

Gingiile sanatoase protejeaza dintii acoperind radacina acestora. In cazul retractiei gingiei, radacina dintelui devine expusa facandu-l sa se miste din cauza fragilizarii legaturii dintre dinte si osul alveolar.

Printre problemele zilnice, grijile care ne insotesc de dimineata si pana seara, programul lung si stresant de la locul de munca, sunt lucruri care ne fac uneori sa uitam de igiena orala. Rezultatul acestei neglijente poate duce la o problema majora atat  de sanatate cat si de aspectul fizic.

Boala paradontala este un tip de afectiune cronica inflamatorie cauzata de flora microbiana a gurii.

Atunci cand apare retractia gingiei, dintii ajung sa se miste sau in cazurile mai grave trebuie extrasi de catre dentist. Daca radacinile sunt expuse, consumul de alimente sau bauturi prea reci sau prea fierbinti provoaca dureri la nivelul dintilor. Deoarece radacinile sunt mai putin rezistente decat smaltul din punct de vedere al structurii, ele sunt si mai usor de deteriorat.

Paradontoza afecteaza foarte multe persoane trecute de varsta de 55 de ani si reprezinta cauza principala a pierderii dintilor.

Potrivit statisticilor, incidenta bolii paradontale, a crescut in ultimii ani, ajungand la o rata alarmanta, devenind “boala secolului” in stomatologie. Astfel, aproximativ 70% din populatia lumii sufera de diferite forme de paradontita marginala (fie ca este intr-o forma mai usoara, sangerari ale gingiei), fie intr-o forma mai severa (paradontita cu avulsie progresiva a tuturor dintilor).

Care sunt cauzele paradontozei?

Retractia gingiei reprezinta de obicei un simptom de gingivita cronica sau paradontoza. Aceste afectiuni au drept cauza igiena orala deficitara si depunerea de placa bacteriana si tartru intre baza dintilor si gingie. Gingiile pot ajunge sa se inflameze si sa sufere un proces de retractie, radacinile dintilor ramanand descoperite.

Cauzele generale sunt strans legate de predispozitia genetica, boli cronice (cum ar fi diabetul), stresul, imunitatea scazuta. Factorii generali incriminatori sunt fumatul, consumul de cafea si alcool in exces.

Cea mai importanta dintre cauzele principale este ectopia dentara (aglomerarea dentara) – o problema ce tine de ortodontie si presupune purtarea unui aparat dentar – dintii sunt inghesuiti si astfel apar din ce in ce mai multe zone in care se depun resturi, periajul zilnic nefiind eficient, factor ce ajuta la aparitia tartrului si implicit al paradontozei.

Igiena orala precara. Se recomanda consultul unui medic stomatolog si al unui detartraj la minimum 6 luni.

Sute de medicamente precum antidepresivele , remedii pentru raceli sau antihistaminice contin ingrediente ce scad secretia salivei. Saliva printre altele joaca si un rol important in curatirea naturala a dintilor inhiband astfel dezvoltarea bacteriilor.

Perierea dura a marginilor gingiei mai ales orizontal cu o periuta tare poate de asemenea cauza retractia gingiei.

Si pastele de dinti continand substante abrazive pot contribui la acest lucru.

Principalele simptome ale paradontozei

• inflamatia si sangerarea gingiilor la periaj;
• halitoza (respiratia urat mirositoare), gust neplacut in gura;
• senzatie de tensiune la nivelul gingiilor;
• aprofundarea santului gingival;
• gingii ce sunt mai moi la atingere;
• pungi de puroi la nivelul coletului dentar

Ce poate fi facut?

• Imbunatatirea igienei orale este extrem de importanta pentru a stopa retractia gingiilor. Se recomanda perierea dintilor de 2 ori pe zi, cu o durata de 3-5 minute
• Stomatologul probabil ca va apela la o metoda cunoscuta sub numele de detartraj pentru curatarea dintilor de placa bacteriana si tartru. Detartrarea si slefuirea dintilor vor duce la stoparea procesului de retractie.
• Dusul bucal, este o alta metoda recunoscuta de medicii specialisti ca fiind eficienta in prevenirea  paradontozei. Curatarea spatiilor greu accesibile se poate realiza cu acest accesoriu indispensabil oricarei persoane care doreste o igiena orala corecta.
• Uramati deasemenea sfaturile in ceea ce priveste modul corect de periere si curatare a dintilor si de folosire a atei dentare, in asa fel incat gingiile sa nu fie si mai afectate.
• Dentistul sau specialistul in igiena orala va pot recomanda si o pasta de fluor ce va reduce riscul deteriorarii danturii.
• Daca dintii sunt foarte sensibili, dentistul poate aplica un tratament cu un lac special de desensibilizare, care contine clorhexidina sau un material adeziv de plombare. Clorhexidina este un dezinfectant oral si este printre putinele substante care poate actiona in cavitatea bucala. Se incepe cu o concentratie mai mare (soc=1% gel sau apa de gura cu 0,20%), ulterior scazandu-se concentratia pentru un uz pe termen indelungat de (apa gura 0,12% apoi 0,05%). Pe piata exista gel (1% si 0,5%), apa de gura (0,20%, 0,12%, 0,05%), pasta de dinti  (0,12%, 0, 05%) cu clorhexidina. Curasept le intruneste pe toate. Dezavantajul clorhexidinei este ca decoloreaza smaltul dintilor si ataca mucoasa bucala. CURASEPT ADS® are un sistem ADS (Anti Discoloration System)
• O dieta bogata in calciu, vitaminele B si C sunt esentiale in mentinerea sanatatii gingiilor. Mananca cat mai multe fructe si legume ( citrice, mere, fructe de padure, brocoli).

Ce complicatii poate cauza paradontoza?

Oamenii care nu trateaza la timp primele simptome ale paradontozei, prezinta un risc de 2 ori mai mare de a suferi de boli de inima. Bacteriile responsabile de sangerare pot ajunge in arterele inimii. Riscul unui accident vascular cerebral creste cu severitatea bolii paradontale.

Desi au existat suspiciuni ca paradontoza este un factor de risc major pentru bolile cronice de rinichi, cercetatorii au reusit sa dovedeasca veridicitatea acestora.

De asemenea paradontoza creste riscul de pneumonie si BPOC ( Bronhopenumopatia cronica obstructiva). Aceste boli infectioase sunt declansate atunci cand bacteriile din gura migreaza spre aparatul respirator inferior.

Diabetul (cresterea patologica de zahar din sange) este un factor de risc in dezvoltarea si agravarea paradontozei.