Autor: Academia Pacientului
Publicat:
Timp citire: 3 minute
De cele mai multe ori, cei care sufera de fibromialgie au trebuit mai intai sa treaca printr o adevarata odisee a vizitelor la doctori, deoarece durerile lor nu aveau o cauza clara. Se estimeaza ca aproape 2% din populatia lumii sufera de fibromialgie – din care 80% sunt femei intre 20 si 50 de ani. Deseori, la batranete simptomele se amelioreaza. In ciuda incidentei sale mondiale, ea nu este recunoscuta de catre toti doctorii ca o afectiune de sine statatoare.
Ce este fibromialgia?
Sindromul fibromialgic este un tip de boala destul de complex, care se caracterizeaza prin dureri generalizate in tesutul conjunctiv, muschi, tendoane si oase. In plus, deseori se mai adauga tulburari psihice, depresii si oboseala cronica.
Cauzele fibromialgiei sunt necunoscute. Deseori insa, aceasta boala prezinta o manifestare ereditara. Este posibil, ca si in cazul reumatismului artritic, ca o reactie autoimuna sa produca dureri. De aceea, sindromul fibromialgic se incadreaza in categoria bolilor reumatice.
Exista insa multe elemente ce indica faptul ca durerile cronice au ca suport o perceptie dereglata a durerii, care isi are originea in creier.
Cum recunosc fibromialgia?
Daca aveti dureri pentru care pare sa nu existe nici o cauza; daca simtiti umflaturi care nu se vad; daca va simtiti epuizati, iar somnul nu va aduce odihna, atunci cauza durerii dumneavoastra poate fi fibromialgia.
La ora actuala nu exista nici o procedura obiectiva pentru a dignostica un sindrom fibrolialgic – ci dimpotriva: valorile de laborator si alte cercetari nu indica modificari caracteristice unei afectiuni. Fiind greu de sesizat, aceasta boala este deseori privita ca o dereglare psihosomatica. Cu toate acestea, reumatologii cu experienta pot sa puna un diagnostic pe baza durerii resimtite in anumite puncte de presiune (“tender points”).
Terapii alternative
Din cauza ca sindromul fibromialgic este un alt copil vitreg pentru medicina alopata, multi pacienti aleg cu succes variantele propuse de terapiile alternative.
In mod deosebit, medicina traditionala chineza obtine rezultate foarte bune in tratarea fibromialgiei.
Conform conceptiei chinezesti, cauzele imbolnavirii sunt determinate de deficienta de Yin. In terapie, pe prim plan, sunt plantele medicinale, de exemplu, ciuperca Reishi (Ganoderma lucidum).
Prin acupunctura punctelor speciale se intareste Yin-ul.
Multi pacienti percep moxibustia din punctele dureroase ca utila pentru eliberarea incordarii si foarte placuta.
Si acunpunctura urechii duce in multe cazuri la rezultate foarte bune.
Terapia dietetica
Sunt tot mai multe cercetarile care confirma ca o alimentatie vegetariana, bogata in fibre, vitamine si minerale este una care alina afectiunile. Pentru ca tractul gastrointestinal este deseori iritat la pacientii cu fibromialgie, se recomanda la inceputul schimbarii dietei, un regim dietetic.
Pentru a contracara crisparea si incordarea musculaturii, ar trebui sa va administrati zilnic o doza de 300 pana la 600 mg magneziu. Alimente bogate in magneziu sunt, de exemplu, soia, tarate sau semintele de floarea-soarelui.
La multi pacienti suferinzi de fibromialgie s-a depistat o lipsa de aminoacizi triptofan. Mult triptofan se gaseste, de exemplu, in semintele de floarea-soarelui.
Terapia fizica
In ce masura frigul sau caldura aduc usurare, depinde de la pacient la pacient. Unor persoane le sunt de ajutor baile calde sau vizitele la sauna, pentru ca duc la relaxarea musculaturii. Altora, tratamentul intr-o camera rece le aduc alinare.
Acolo, timp de 0,5 pana la 3 minute, pacientii stau in costume de baie intr-o incapere racita la minus 110 grade Celsius. Acest soc termic duce la inhibarea de durata a perceptiei durerii, ce dureaza cateva saptamani.
Prin stimularea nervilor din partile dureroase ale corpului cu ajutorul TENS (stimulare electrica nervoasa percutanata) se relaxeaza musculatura, iar durerea este calmata. Prin “electrozii” aplicati, sunt administrate impulsuri electrice pentru stimularea nervilor subcutanati.
Psihoterapia
Un sprijin psihoterapeutic este foarte important in cazul fibromialgiei. Pe langa durerile permanente, multi dintre pacienti trebuie sa lupte si cu depresii, sentimente de anxietate si stres sufletesc. Diverse forme de psihoterapie, precum terapia centrata pe persoana, sau terapia Gestalt, pot fi de mare ajutor. Ca si in cazul altor boli reumatice si in cel al sindromului fibromialgic evenimentele traumatice pot fi cele care declanseaza boala. In cadrul tratarii traumei sunt descoperite si tratate cauzele posibile.
Autor: Academia Pacientului
Publicat:
Timp citire: 3 minute
Rolfing este o terapie dezvoltata in America de Ida Rolf, care se bazeaza pe intreaga activitate a corpului. Prin intermediul unui masaj puternic, profund al tesutului conjunctiv se obtine o eliberare de tensiuni si de induratii. Cu ajutorul exercitiilor de respiratie si de miscare se invata miscari utile si se corecteaza pozitiile defectuoase. Eliberarea tensiunii corporale face sa dispara si tensiunea interioara, ceea ce contribuie la intalnirea echilibrului interior.
Originea Terapiei Rolfing
Ida Rolf (1896-1979), biochimista de nationalitate americana care a dezvoltat terapia Rolfing in anii 40, a inceput prin studierea sistematica a interactiunii dintre dezechilibrele sufletesti, cele corporale si structurile corporale schimbate prin boala. La fel ca si analistul Wilhelm Reich (1896-1957), ea era de parere ca fiecare om se “blindeaza” inconstient impotriva temerilor si amintirilor traumatizante, ceea ce conduce la muschi crispati si tesut conjunctiv intarit. Pozitia incorecta a spatelui duce la incarcari inegale ale articulatiilor si ale discului intervertebral, urmate firesc de dureri cronice.
Rolf a inventat o terapie corporala care nu numai ca restituie corpului mobilitatea lui naturala, ci il si “redreseaza” din punct de vedere spiritual si sufletesc. Ea a denumit aceasta metoda “Integrarea structurala” si a infiintat, in 1972, in Colorado “Institutul Rolf de integrare structurala”.
Numele generice de Rolfing si Rolfer sunt denumiri recunoscute oficial.
Ce este Rolfing?
Tesutul conjunctiv este ca un bandaj protector care uneste intre ele organele, muschii si oasele. In cazul accidentelor, bolilor sau crizelor, corpul reactioneaza tensionandu-se sau crispandu-se, ceea ce se reflecta, conform Idei Rolf, in modificari ale tesutului conjunctiv.
Scopul terapiei Rolfing este eliberarea tensiunii corporale si a spasmelor, corpul revenind la pozitia sa naturala, cea verticala. Aceasta are loc printre un masaj intensiv, care se executa prin miscari blande sau puternice, pana cand tesutul devine din nou elastic.
“Profesorii de miscare Rolfing” invata si cum pot fi efectuate miscarile zilnice aproape fara nici un efort, prin utilizarea fortei gravitationale.
[ad#articol]
Terapia Rolfing nu salveaza doar corpul, ci ii confera pacientului si o noua stare de echilibru emotional. Intrucat tesutul conjunctiv a suferit transformari fata de starea sa initiala din cauza tensiunilor psihice acumulate si nerezolvate, terapeutii Rolfer sunt de parere ca traumele s-au intiparit in acest tesut conjunctiv. Daca se elibereaza corpul de aceste tensionari, odata cu ele se va elibera si tensiunea psihica, fapt ce va conduce la un echilibru interior.
La ce sa va asteptati?
Inainte de inceperea tratamentului are loc o analiza minutioasa a pozitiei corpului dumneavoastra si a miscarii corpului. Terapeutul analizeaza, spre, exemplu, daca umerii va sunt simetrici, daca solicitati mai mult unul dintre picioare si care este starea coloanei vertebrale.
Veti fi rugat sa va asezati pe o masa de masaj. Veti fi masat in pozitie culcat, asezat, dar si in picioare.
Pentru eliberarea de tensiune din tesuturi, terapeutul Rolf lucreaza cu mainile, degetele, oasele deggetelor si coatele.
Durerile care apar pe parcursul masajului si asa-numitele “pete rosii” sunt de dorit si considerate, in general, ca “eliberatoare”.
Dumneavoastra participati activ, executand exercitii speciale de respiratie si de postura.
Terapia Rolfing are loc in principal in 10 sedinte structurale consecutive, care sunt impartite de-a lungul a 3 luni. Fiecare sedinta dureaza aproximativ 90 minute. Dupa incheierea unui tratament, urmeaza ca modificarile sa aiba loc de la sine in organism pentru cel putin jumatate de an. Dupa aceasta terapie de baza pot urma sedinte avansate sau scolarizate in tehnica miscarii pentru profesori special calificati in “miscare Rolfing”.
Cui ii este indicata terapia Rolfing?
Se spune ca terapia Rolfing nu trebuie inteleasa ca o terapie medicala, ci ca o munca fizico-psihica.
Tulburarile functionale ale aparatului locomotor reprezinta deseori prilejul pentru inceputul unui tratament.
In orice caz, este necesar ca pacientul sa aiba o anumita capacitate de a accepta durerea. Terapia Rolfing nu le este indicata celor care sufera de boli inflamatorii ale aparatului locomotor (precum artrita reumatoida si artroza), celor suferinzi de cancer sau alte boli fizice.
Autor: Academia Pacientului
Publicat:
Timp citire: 3 minute
Dorinta de a avea un bronz impecabil, seduce multi oameni, cu toate ca doctorii avertizeaza asupra urmarilor radiatiilor solare intense. Pielea reactioneaza cu o arsura cauzata de soare, cu o inflamatie, care poate fi foarte dureroasa. In plus, exista pericolul unor leziuni de durata ale pielii, putandu-se ajunge intr-un final la cancer de piele.
Ce este o arsura solara?
In cazul unei arsuri solare, este vorba de o inflamatie acuta a pielii, declansata de razele mult prea puternice ale soarelui. Acesta emite lumina de unde scurte, numite si raze ultraviolete. Cand acestea dau de piele, la nivelul celulelor pigmentare se formeaza colorantul melanina, care se depune in stratul exterior al pielii si aceasta capata o culoare cafenie. In plus, pielea se ingroasa.
Pe langa aceasta, razele UV elibereaza din piele asa-numitii radicali de oxigen, care, printre altele, dauneaza colagenului fibrelor tesutului conjunctiv, provocand imbatranirea prematura a pielii.
Chiar si materialul ereditar al celulelor (ADN-ul) este atacat. Efectul razelor UV asupra acestora poate sa dispara odata cu incetarea expunerii excesive la soare. Daca acest proces nu se produce sau este doar incomplet, atunci mostenirea genetica a celulelor individuale se schimba, ceea ce duce la marirea riscului de cancer de piele.
Foarte predispuse la arsurile solare sunt persoanele cu piele mai deschisa la culoare. In cazul administrarii de antibiotice, remedii pentru reumatism sau antidepresive, se poate ajunge la o sensibilitate mai marita la actiunea luminii soarelui.
Cum recunoastem o arsura solara?
Aria unei arsuri solare se intinde de la o inflamatie usoara pana la o arsura grava. Pielea inrosita ustura, arde, se tensioneaza si prezinta mancarimi. In functie de puterea arsurii, apar suplimentar umflaturi si basici.
De cele mai multe ori, primele simptome se fac simtite la putine ore dupa baia de soare. Dupa cateva zile, stratul superior de piele se cojeste de pe locurile afectate. In plus, pot aparea febra, durerile de cap, ametelile si voma.
Aceste simptome generale indica o insolatie si trebuie tratata cu mare seriozitate.
[ad#articol]
De cele mai multe ori, dupa una sau doua saptamani, arsura de soare se vindeca. In cazul arsurilor mai grave, pot ramane in urma cicatrice. In cazul arsurilor dese si puternice, creste riscul cancerului de piele.
Un mod de viata sanatos
Pentru prevenire este important sa folositi o crema de soare cu un factor de protectie mare si sa acordati atentie protectiei solare recurgand la palarie de soare, ochelari de soare, imbracaminte adecvata si, eventual, umbrela de soare. In zilele insorite alegeti locurile umbroase, mai ales la pranz, cand razele UV au intensitate maxima. Atentie, chiar si in zilele innorate de vara, trece foarte multa lumina UV prin patura de nori. Deosebit de intensa este iradiatia UV la munte, deoarece acolo patura atmosferica protectoare este mai subtire. In special pielea copiilor, care este mult mai subtire si mai sensibila decat cea a adultilor, trebuie ferita foarte bine de soare. La ora actuala nu exista creme hidratante cu factor de protectie mare, care sa aiba efect pe tot parcursul zilei.
Pentru a evita deteriorarea pielii, nu se recomanda vizitele exagerate la solar!
Daca insa ati exagerat deja si aveti o arsura solara, corpul dumneavoastra are o nevoie deosebit de mare de lichide. Astfel ca trebuie sa beti lichide din abundenta.
Terapii naturiste
Palaria de soare (echinaceea), intern si extern, reduce pericolul de infectii in cazul pielii ce se decojeste. Foarte recomandat este un unguent cu extracte din muguri de plop.Acest unguent pentru arsurile solare contine substante active antiinflamatorii, vindecatoare, care sunt totodata antibacteriene. Asemanator au efect si preparatele din flori de musetel.
Extractul din coaja de stejar contine substanta tananta naturala, care impiedica inflamatiile dureroase si accelereaza vindecarea. Acesta trebuie pus ca supliment de baie, in apa cel mult calduta.
Aloe Vera este un remediu verificat impotriva urmarilor arsurilor de soare. Cel mai bine e ca, dupa baia racoritoare, sa folositi, de pilda, un gel Aloe Vera, care nu este gras.
Terapia nutritionala
Radicalii liberi, produsi ca urmare a iradiatiilor solare exagerate, pot provoca mari daune pielii. Impotriva acestora ajuta vitaminele A si E. Totodata este nevoie de vitamina C si de bioflavonoide pentru formarea de colagen, o albumina care este componenta principala a tesutului pielii si care este atacata in caz de arsuri solare. Zincul intareste sistemul imunitar si sprijina astfel procesul de vindecare.
Autor: Academia Pacientului
Publicat:
Timp citire: 3 minute
Va purtati geanta pe aceeasi parte? In caz de stres scrasniti din dinti asa puternic incat dupa aceea va dor maxilarele? Iata cazuri in care metoda Alexander va poate veni in ajutor. Modele de pozitii, de posturi si de miscare care sunt utilizate in viata de zi cu zi, din obisnuinta, sunt observate, puse sub semnul intrebarii si modificate usor, in masura in care nu va sunt benefice. Astfel se pot corecta tensiunile, pozitiile gresite si defectele de tinuta.
Originea tehnicii Alexander
Australianul Frederick Matthias Alexander (1869-1955) suferea de dificultati de respiratie, care il complexau foarte puternic in profesia de actor. Tratamentele medicale si medicamentele nu il ajutau. In cele din urma, Alexander si-a cautat singur cauza respectivei afectiuni.
Luni in sir si-a supravegheat tinuta fizica si succesiunile de miscari tipice din timpul vorbirii, precum si din cadrul aparitilor sale scenice. Cu aceasta ocazie, el a constatat ca, de exemplu, in timpul vorbirii isi tragea umerii in sus, ceea ce conducea la ingustarea toracelui si exercita o presiune asupra laringelui. Cu ajutorul oglinzilor, el a corectat acest defect de tinuta si de pozitie a corpului si astfel si-a imbunatatit respiratia si pronuntia.
Stimulat de succes, a cercetat mai departe si a concluzionat ca multe probleme ale aparatului locomotor, dar si multe afectiuni sunt cauzate de pozitiile defectuoase ale tinutei.
Deorece, intre timp, tot mai multi colegi veneau la el din cauza problemelor lor cu respiratia si cu vocea, el a inceput sa predea tehnica lui si altora. Printre elevii sai s-au numarat, printre altii, scritorii Aldous Huxley si George Bernard Show, precum si multi muzicieni si politicieni.
Ce este tehnica Alexander?
In cadrul tehnicii Alexander este vorba de modificari ale modelelor, ale obiceiurilor de miscari obisnuite, care nu sunt benefice corpului nostru.
Tehnica Alexander construieste un proces de invatare constient, in care fiecare se observa, se supravegheaza, isi recunoaste obiceiurile si, in final, le modifica.
In acest proces, un rol deosebit revine raportului echilibrat dintre cap, gat si spate, ca fiind asa-numitul control primar. Succesiunile cotidiene ale miscarilor precum mersul, ridicarea bratelor, scularea de la masa sau din pat, dar si sederea din timpul scrierii sau cantatului sunt supuse unei atente observatii.
Obiecctivul este de a modifica modelele de miscare care consuma inutil forta sau care conduc la pozitii gresite ale tinutei in miscari mai economicoase, care-i redau corpului libertatea naturala.
[ad#articol]
In timpul predarii, profesorul isi sustine instructiunile verbale prin atingerea cu mainile. Elevul i se arata cum ar trebui sa arate tinuta naturala si cum trebuie perceputa aceasta. In acest fel, se poate forma treptat o noua senzatie, o noua perceptie a corpului. Reinvatarea unor moduri de comportare intrate in obisnuinta deja necesita rabdare si exercitiu, dar succesele obtinute merita osteneala.
La ce sa va asteptati?
Deoarece succesiunile, procesele miscarilor umane sunt, in principiu, individuale, tehnica Alexander se practica, de regula, sub forma instruirii individuale.
La antrenament este oportuna purtarea de imbracaminte comoda, insa mai curand a uneia mulate. In felul acesta, coloana vertebrala este observabila si poate fi mai bine corectata.
Profesorul tatoneaza, pipaie locurile incordate si va ajuta sa detectati pozitiile gresite ale posturii.
Unii terapeuti ofera pe langa orele individuale si lucrul pe grupe. In procesul de observare reciproca va dezvoltati o intuitie de a recunoaste pozitii defectuoase al tinutei.
Orientativ se poate porni cu 30 de ore de studiu individual, cu o durata de 30 pana la 60 de minute, pana ce veti invata in asa masura tehnica incat s-o puteti introduce eficient in viata dumneavoastra de zi cu zi.
Cui ii este indicata tehnica Alexander?
Tehnica Alexander nu este indicata numai acelora care sufera deja de afectiuni ale aparatului locomotor si de urmarile acestora, cum sunt durerile de spate, intinderile, convulsiile, durerile de cap si tulburarile cardiovasculare.
Aceasta tehnica este utila tuturor acelora care doresc sa invinga mai bine si mai eficient greutatile vietii cotidiene. Persoanele angajate care presteaza activitati cu munca fizica extenuanta, de exemplu personalul de intretinere a bolnavilor, invata sa controleze si sa reduca suprasolicitarile fizice.
Pentru oamenii care isi suprasolicita corpul, precum dansatorii, muzicienii, actorii si sportivii, tehnica Alexander este benefica. Ea ofera solutii tuturor grupelor profesionale pentru care o aparitie sigura, cu o buna pozitie a cospului si o voce sustinuta sunt deosebit de importante, cum este cazul managerilor si al profesorilor.
Autor: Academia Pacientului
Publicat:
Timp citire: 2 minute
Otita medie acuta este cea mai des intalnita cauza a durerilor de ureche. Ea este provocata de o infectie a urechii medii. In multe cazuri, este efectul unei raceli. Ea poate aparea si ca urmare a unei alte boli infectioase. Cei mai afectati sunt copiii mici si prescolarii. Desi otita medie se instaleaza cu dureri mari, ea se vindeca de cele mai multe ori de la sine si se poate trata efectiv prin mijloace naturiste.
Ce este otita medie?
Intre cavitatea rino-faringiana si urechea medie exista o legatura: canalul lui Eustachio, denumit si trompeta urechii.
In cazul unei infectii a cailor respiratorii superioare, agentii patogeni pot ajunge prin trompa urechii in urechea mediana si se pot inmultii acolo. Rezultatul este o otita medie acuta (Otitis media), in cazul careia se inflameaza mucoasa trompei urechii.
[ad#articol]
Corpul combate infectia prin crearea unei secretii dense, care determina cresterea presiunii in urechea medie si conduce la dureri puternice. Prin depunerea secretiei in spatele timpanului se ajunge des la dificultati ale auzului si, rar, la spargerea timpanului.
Cum recunoastem o otita medie?
O otita medie se manifesta prin dureri puternici, cu pulsatii si dificultati auditive. Din cauza presiunii mari pe care o exercita, acumularea de secretii purulente poate duce la spargerea timpanului. Aceasta va provoca o scurgere de lichid in canalul auditiv. Dupa perforarea timpanului, durerile auriculare scad brusc.
In cazul unei predispozitii anatomice, otitele medii nevindecate pot deveni cronice. In acest caz, canalul lui Eustachio este permanent infundat, iar urechea medie se umple cu un lichid dens, lipicios, din cauza caruia capacitatea auditiva scade considerabil.
Cum sa duci o viata sanatoasa?
Ca in cazul tuturor infectiilor si in aceasta trebuie sa beti multe lichide.
In cazul unui timpan deschis, urechea trebuie pastrata curata.
Trebuie sa mai asteptati pana sa faceti baie in piscina, dupa vindecarea ranii.
In cazul unei infectii acute febrile este importanta odihna in pat.
Remedii naturiste
Daca boala decurge fara complicatii, otita medie se poate trata bine cu mijloace terapeutice naturale. Acestea alina durerile si accelereaza vindecarea.
Puteti alina durerile urechii, turnand in mod repetat ulei de susan in canalul auditiv.
Sucul proaspat de la un catel de usturoi imbibat intr-un somoiog de vata, pe care il introducem in urechea externa, are efect local antibacterian (nu si in cazul timpanului perforat).
Un efect asemanator il au si uleiurile de musetel, lumanarica, galbasoara, echinaceea si rozeta, pe care le imbibati tot pe un somoiog de vata.
In cazul in care timpanul este itact, lichidul de frunze de coada soricelului, racit la temperatura corpului, poate fi picurat in canalul auditiv fara vata. Acest lichid inhiba imediat inflamatia.
Puse pe ureche, saculetele cu ceapa calde, inca fierbinti (ceapa calita, pusa intr-o batista), provoaca miracole!
O hrana bogata in vitamina C, cu multe fructe si legume proaspete, fortifica sistemul imunitar. Uneori incompatibilitatile alimentare conduc la o umflare a canalului lui Eustache si inlesnesc o inflamatie in urechea medie. In acest caz, se recomanda incetarea consumului acelor alimente.
In perioada administrarii antibioticelor ar trebui sa consumati zilnic bacterii de acid lactic, sub forma unui iaurt probiotic sau a unor capsule, pentru a va sprijini flora intestinala.
Terapii de stimulare si reglare
Terapia neurala ajuta in cazul instalarii unei otite cronice cu dureri suparatoare.
Cu ajutorul unor tehnici speciale de injectare si a utilizarii anestezicelor locale, se normalizeaza fluxurile perturbate din organism.
Autor: Academia Pacientului
Publicat:
Timp citire: 9 minute
In primul an de viata, bebelusul invata miscarile fizice: invata sa se tarasca, sa stea in picioare si chiar sa faca cativa pasi. Este capabil sa se duca si sa descopere singur lumea, fara sa mai fie nevoit sa astepte sa-i aduceti lumea la patut.
In urmatorii ani isi va consolida abilitatile fizice pe care le-a dobandit in primul an de viata si isi va consolida aptitudinile intelectuale prin dezvoltarea vorbirii, Copilul dumneavoastra va face eforturi sa-si exprime gandurile si dorintele cu ajutorul vorbirii, si odata cu dezvoltarea creierului se va privi pe sine insusi o entitate separata de dumneavoastra, devenind constient de el insusi. O sa aiba nevoie de multa afectiune, de mult curaj si de sprijin permanent.
Explozii de perspicacitate
Copilul dumneavoastra creste, se dezvolta si invata intr-un ritm intermitent. In aceasta perioada, faceti-si viata copilului dumneavoastra cat mai interesanta. Daca are activitati preferate, trebuie sa il lasati sa si le desfasoare cat mai des, insa nu ezitati sa ii aratati si altele noi, este pregatit sa invete repede si sa absoarba cat mai multa informatie.
Astfel de momente in care invatarea are loc foarte rapid, sunt urmate de perioade in care dezvoltarea copilului stagneaza. Tratati-le ca pe niste perioade de recuperare, in care copilul isi consolideaza invataturile noi si se pregateste pentru cele ce vor urma.
Lasati-va copilul sa va ghideze
Viata ne arata ca profesorii cu adevarat buni sunt cei care ne ajuta sa ne dezvoltam si sa ne atingem capacitatea maxima. Cei care ne fac mai puternici. Fiti alaturi de copilul dumneavoastra atunci cand are nevoie de ajutor. Nu are nici un rost sa sariti in ajutorul cuiva care nu are nevoie sau nu v-a cerut acest lucru. A fi acolo cand e nevoie de ajutor nu inseamna sa va bagati ca musca-n oala, nepoftit de nimeni.
Renuntati sa-i impuneti propriile dumneavoastra idei despre ce considerati ca ar trebui sa faca un copil de varsta lui si tineti seama de ceea ce isi doreste el sa faca. Asta inseamna sa va lasati ghidat de el si sa reactionati la nevoile lui.
De ce trebuie sa faca copilul miscare?
Fiintele umane sunt active, nu sedentare. Copii mici incearca sa faca miscare tot timpul. Si asa si trebuie. Au nevoie de activitate permanenta ca sa se dezvolte normal.
Rasa umana a evoluat suficient pentru a putea supravietui o vreme fara mancare. N-ar trebui sa se multumeasca cu o viata sedentara. A duce o astfel de existenta incepand din copilarie are efecte nefaste asupra dezvoltarii copilului. Pentru a evita acest lucru, trebuie sa incurajati orice forma de activitate care-l pun sa faca miscare.
Cum va incurajati copilul sa manance?
Cand este vorba de mancare, cuvantul cheie este flexibilitatea. Straduiti-va sa faceti din orele de masa momente de distractie.
Daca vrea sa foloseasca un cutit dati-i unul de plastic sau unul tocit care nu taie.
Lasati-l sa foloseasca, din cand in cand, un pai pentru baut. Pentru a evita varsarea bauturii, taiati capatul paiului, astfel incat acesta sa nu fie cu mult mai inalt decat cana.
Puteti sa dati cornetului de inghetata alte intrebuintari. De exemplu umpleti unul cu branza si rosii faramitate sau cu salata de ton si dati-i copilasului de trei ani o gustare in mers.
Fiti creativi si din cand in cand dati-i mancarea pe o farfuioara de papusi sau pe o jucarie plata.
Umpleti o cutie cu prajituri cu mai multe feluri de mancare usor de apucat cu degetele, cum ar fi branza taiata cuburi, bucatele de carne rece, legume crude, fructe, cartofi prajiti si sandvisuri cu unt de arahide si lasati-l sa ia ce doreste.
Lasati-l pe copil sa-si faca din alimentele servite o casa sau o masina, pe care apoi sa le manance.
Indicatori fizici
Nu uitati ca fiecare copil se dezvolta in ritmul lui propriu. Nu fortati copilul sa invete mai repede decat vrea el- este inutil.
La 13 luni
Lasati-l sa exerseze statul in picioare de unul singur.
Daca are un rand de mobila de care sa se sprijine, se va plimba de la un capat la altul si este posibil sa faca primii pasi fara ajutor. Jucariile stabile si mobilierul cu margini rotunde sunt ideale pentru sprijinit si ajuta copilul sa devina independent in mers. Cum incepe sa umble nu-l scapati din ochi.
La 15 luni
Asigurati-va ca are la indemana un scaun solid, de care sa se tina pentru a sta in genunchi sau a se lasa pe vine fara ajutor si pe care sa-i faca placere sa se urce si sa se dea jos.Il veti ajuta sa isi exerseze indoirea si aplecarea coapselor si genunchilor. Luati-va masuri ca scaunul sa nu se rastoarne daca se sprijina pe el cand se ridica in picioare.
La 18 luni
Aratati-i cum sa se ghemuiasca ca sa grabeasca dezvoltarea muschilor.
[ad#articol]
Incurajati-l sa va imite. Urcati scarile impreuna cu el pana cand o va putea face si fara ajutor, sa urce scarile unind picioarele pe fiecare treapta.
La 21 luni
Lasati-l sa vi se alature in activitatile zilnice pentru ca este fascinat de tot ce faceti si vrea sa va imite fiecare miscare. Poate sa ridice obiecte de jos fara sa mai cada. Incurajati-l sa joace fotbal ca sa va arate cat de fluente ii sunt miscarile – merge cu usurinta inapoi, poate sa urce scari, cu amandoua picioarele pe fiecare scara, dar de data asta fara sa se tina si poate sa se opreasca brusc si sa se intoarca la colturi.
La 2 ani
Incurajati-l sa danseze si sa cante, copilul incepe sa inteleaga ritmul, ii va placea foarte mult sa se miste in ritmul muzicii. Dansati cu el – il va ajuta sa isi dezvolte gama de miscari. Poate sa alerge, dar nu sa incetineasca si este capabil sa stea usor pe vine asa ca va sugerez sa va asezati impreuna pe podea.
La 2 1/2 ani
Oferiti-i o jucarie pe roti, care se deplaseaza si pe care sa poata sta si s-o impinga cu picioarele. Probabil ca este inca prea mic, pentru o tricicleta, dar veti gasi multe jucarii potrivite pe care sa i le cumparati. Ii place sa sara in sus si sa mearga pe varfuri. Este suficent de stabil ca sa poata duce un obiect usor si poate sa stea asezat si sa tina in brate cateva minute un copilas mai mic decat el.
La 3 ani
Topaiti. Este mult mai vioi asa ca va indemn sa-l invatati sa sara in cat mai multe feluri si pozitii, sau sa jucati sotron impreuna, pentru ca in felul acesta sa-si consume energia in exces. Topaiti si sariti si la alte jocuri. Poate sa urce scarile alternand picioarele, reuseste sa stea intr-un picior timp de o secunda, cand paseste isi leagana mainile ca un adult si este capabil sa mearga pe tricicleta.
La 4 ani
Aratati-o cum sa foloseasca coarda de sarit, pentru ca este foarte agil si ar trebui sa isi coordonezebine miscarile. Muschii lucreaza impreuna si astfel de jocuri il ajuta sa invete cat mai multe miscari. Petreceti timp in locuri de joaca special amenajate pentru copii. Aici alearga de colo colo, sare, topaie, escaladeaza si coboara rapid scarile alternand picioarele.
Coordonarea manuala
Prima tentativa a copilului dumneavoastra este sa isi coordoneze miscarea ochi-mana – incercarea de a se hrani singur. Invata sa indrepte mancarea catre gura folosindu-se de mana si privire, devenind, in scurt timp, cat se poate de indemanatic.
La 13 luni
Oferiti-i mancare pe care s-o manance cu lingura. Hranirea cu mancare solida, care nu aluneca din lingura, il va ajuta sa manance singur. Jocul lui preferat este sa arunce lucruri pe unde apuca; de asemenea poate sa traseze linii cu creionul.
La 15 luni
Ajutati-l sa construiasca turnuri sa-si sporeasca dexteritatea manuala. Incearca sa dea paginile unei carti, asa ca cititi-i des. Lasati-l sa incerce sa se imbrace singur. La aceasta varsta ii este usor sa se hraneasca singur cu lingura, fara sa-i cada mancarea din ea.
La 18 luni
Daruiti-i o masa de joc sau jucarii pe care sa exerseze intoarcerea, rasucirea, invartirea, formarea unui numar si alunecarea. Se pricepe la fermoare si este fascinat de orice inchizatoare.
Degetele copilului sunt indemanatice, asa ca lasati-l sa mazgaleasca, sa picteze cu degetele. Dati-i ocazia sa se hraneasca singur, reusind chiar sa foloseasca o cescuta fara sa-i verse continutul.
La 2 ani
Incurajati-l sa se imbrace, sa se dezbrace ,sa isi puna sosetele, incaltarile si manusile fara ajutor – actiune de mare amploare pentru degete. Pe masura ce stapaneste miscarea de insurubare, poate sa intoarca manerul de la usa, sa desurubeze capacele borcanelor, sa deschida si sa inchida un fermoar. Poate sa folosesca voit un creion, asa ca desenati impreuna. Lasati-l sa va arate cum construieste un turn inalt din patru cuburi.
La 2 1/2 ani
Dati-i piese si jucarii sa construiasca modele care necesita apasarea si potrivirea pieselor impreuna si ii solicita muschii de la mana. Lasati-l sa va arate cum insira margele si cum poate sa fixeze un nasture intr-o butoniera. Acum desenele lui capata sens, este capabil sa construiasca un turn de opt etaje.
La 3 ani
Rugati-l sa va ajute la treburile simple care implica un numar de miscari controlate, cum ar fi asezarea mesei. Incurajati-l sa-si inchida singur nasturii hainutelor, astfel incat sa fie capabil sa se imbrace si sa se dezbrace fara nici un ajutor, daca asta doreste. Desenul devine mai clar si construieste turnuri de noua etaje. Ajutati-l sa foloseasca pentru prima dat foarfecele – un pas mare inainte in ceea ce priveste coordonarea neuromotorie si dexteritatea manuala.
La 4 ani
Exersati cu el miscarile de detaliu, cum ar fi aranjarea jucariilor mici. Isi perfectioneaza miscarile care cer mai multa iscusinta asa ca rufati copilul sa aranjeze masa, sa se spele pe fata si pe maini, sa-si faca patul si sa-si aranjeze hainutele. Aratati-i cum se deseneaza un cerc si-l va desena.
Jucariile potrivite
Dati-si copilului jucariile care sa contribuie la dezvoltarea coordonarii si a manevrarii. Jucariile care-i solicita ambele aptitudini il vor inveseli. La inceput, copilul poate fi stangaci, de aceea trebuie sa se joace cu obiecte mari si simple. Desi are la indemana obiectele din casa, pentru evolutia lui sunt mai indicate alte jucarii:
cutie de lipit;
piese pentru facut piramide;
piese pentru construit;
masa pentru ciocanit;
jucarii de impins/de tras;
papusi;
masini;
rame;
creioane;
pensule/acuarele;
tabla de scris;
carti;
plastelina;
groapa cu nisip;
tobogan;
barcuta cu lopeti;
carucior;
leagan.
Dreptaci sau stangaci?
Daca atat dumneavoastra cat si partenerul sunteti stangaci, unul din trei copii va fi stangaci, iar sansele de a fi stangaci avand doi parinti dreptaci sunt de la 1 la 10. Nu exista nici o lege naturala care sa spuna ca o mana ii este superioara celeilalte, asa ca nu-i nici un fel de problema daca aveti un copil stangaci.
Copilul nu stabileste controlul asupra mainii pe care o va folosi mai des, dominanta este decisa de creier. Ganditi-va la creier la ca ceva alcatuit din doua parti inlantuite, chiar daca fiecare dintre cele doua emisfere controleaza activitati distincte. Pe parcursul dezvoltarii creierului copilului, una dintre emisferele cerebrale devine dominanta. Daca cea care domina este emisfera cerebrala stanga, atunci copilul este dreptaci si invers.
In primele luni, copilul nu-si manifesta nici un fel de preferinta, desi majoritatea bebelusilor intorc capul mai mult la dreapta decat la stanga.
In timp ce copilul isi perfectioneaza coordonarea si incepe sa dobandeasca aptitudini manuale, veti vedea ca foloseste mai mult una din manute. Nu va impacientati daca nu face asta. Nu incercati niciodata sa va dezvatati copilul sa fie stangaci, deoarece riscati sa-i creeati probleme de natura psihologica, precum balbaiala si dificultati de scriere si citire, modificand ceea ce creieruk tinde sa faca in mod natural.
Autor: Academia Pacientului
Publicat:
Timp citire: 2 minute
Afinul este un arbust mic, cu fructe negre-albastrui, dulci-acrisoare, care creste in pasunile de munte, prin locuri stancoase, in asociatie cu merisorul, creand tufisuri compacte si intinse. De la aceasta planta se folosesc frunzele (Folium Myrtilli) si fructele (Fructus Myrtilli).
Recoltarea
De la afin se recolteaza frunzele si fructele. Frunzele se culeg tot timpul verii pana in toamna tarziu, rupandu-se ramurile fara flori. Fructele se aduna cu mana sau cu ajutorul pieptenilor, atunci cand sunt deplin coapte (iulie-august). Dupa recoltare se inlatura resturile de frunze, ramuri sau alte impuritati.
Mod de uscare a frunzelor de afin
Frunzele se usuca impreuna cu ramurile, in locuri umbrite si bine aerisite. Daca se foloseste caldura artificiala, temperatura nu trebuie sa depaseasca 40 grade C. Din 3-4 kg frunze proaspete, se obtine 1 kg produs uscat. Fructele se intind in straturi subtiri in camere incalzite, pe rame cu plasa de sarma galvanizata. Se pot usca si in uscatoriii sistematice unde temperatura nu trebuie sa depaseasca 60-70 grade C.Dupa uscare se lasa 2-3 zile si apoi se ambaleaza. Din 7-8 kg de fructe proaspete se obtine 1 kg produs uscat.
Proprietati terapeutice
Din frunze se prepara un ceai recomandat celor cu diabet, avand proprietatea de a scadea zaharul din sange, actiune care s-ar datora mirtilinei, numita si insulina vegetala.
Diaree – datorita continutului in tanin, frunzele afinului au actiune astringenta, proprietati bacteriostatice, utilizandu-se ca antiseptic urinar si usor diuretic.
Fructele afinului sunt bogate in tanin, pectine, o substanta colorata numita mirtilina, acizi organici (acid malic, citric, oxalic, lactic, succinic), zaharuri, provitamina A, vitamina C si P care ajuta in stari de slabiciune.
hemoroizii (se recomanda a se efectua bai de sezut dupa fiecare scaun, a se urma o cura cu produse din afin sau chiar fructele acestuia, consumate in stare proaspata, regleaza scaunele, fac sa inceteze fermentatiile intestinale, ajuta la eliminarea gazelor, restabilesc pofta de mancare).
Ceaiul din fructe poate fi facut in doua feluri si anume:
– fructele de afin uscate se fierb in 250 ml apa timp de o jumatate de ora, dupa care ceaiul se bea caldut
– peste o lingurita si jumatate fructe uscate de afin se toarna doua pahare cu apa fiarta si racita.
Fructele de afin se lasa la macerat opt ore, apoi se bea intreaga cantitate de lichid in cursului unei zile. Pentru a mari actiunea astringenta si antiseptica a fructelor de afin, vom adauga coaja de stejar, flori de musetel si frunze de menta.
Tot din fructe de afin se mai pot prepara lichior si vin, care au proprietati antiseptice si astringente.
Marmelada din fructe de afine se recomanda in tratarea diareei, dar si in cazul copiilor care sufera de rahitism.
Afinata se prepara din fructe zdrobite de afin si zahar, tinute intr-o damigeana o saptamana, agitata de patru-cinci ori pe zi pentru un amestec complet. Dupa o saptamana la 1 kg de fructe, 1 kg de zahar se va adauga 1 l de alcool de 80º. Se lasa la macerat 10 zile, dupa care va fi strecurata si se va pune in recipiente de sticla, inchise.
In tratarea convalescentei este recomandata pudra din fructe uscate de afin. Astfel fructele uscate se fac pudra cu ajutorul unei rasnite si se va administa un varf de cutit de pudra de afin de trei ori pe zi. Dupa ce se tine putin timp sub limba se bea putina apa.
Autor: Academia Pacientului
Publicat:
Timp citire: 3 minute
Metodele preotului Kneipp apartin categoriei celor mai cunoscute procedee naturiste de vindecare. In aceste metode nu se folosesc numai fortele binefacatoare ale apei, miscarii si plantelor medicinale. Hrana si stilul de viata au de asemenea un rol important. Curele Kneipp stimuleaza forta de aparare a organismului si au un puternic efect regularizator asupra corpului si psihicului. Ele nu servesc numai la preintampinarea bolilor si nu conduc doar la o stare de bine, ci sunt utile si atunci cand pacientul face terapie ca urmare a unor afectiuni fizice si psihice.
Originile terapiei Kneipp
Fondatorul terapiei Kneipp este preotul Sebastian Kneipp (1821-1897). In timpul studentiei, aacesta s-a imbolnavit atat de grav de tuberculoza, incat medicii nu mai sperau intr-o insanatosire. Cu toate acestea, Kneipp si-a activat forta de aparare a organismului prin bai reci, spalari, dusuri si frictionari. Asa a reusit sa-si revina dupa greaua boala de plamani. De-a lungul timpului, Kneipp a dezvoltat conceptul unui tratament unitar, incununat de succes, care pe langa procedeele cu apa cuprinde si remedii pe baza de plante, terapie prin miscare, hrana si un mod de viata sanatos.
Pe la 1880 s-a infiintat Institutul Kneipp, unde “doctorul in apa” isi tinea orele de consultatie impreuna cu alti medici.
Zece ani mai tarziu, au fost intemeiate primele asociatii Kneipp. Astazi procedeele lui Sebastian Kneipp se afla la temelia fizioterapiei europene. Intregul concept se bucura de recunoastere si din partea medicinii traditionale.
Ce este terapia Kneipp?
Terapia Kneipp este cunoscuta in principal datorita procedeelor cu apa. De fapt, este vorba despre un intreg concept de tratament, care are multe alte aspecte. Terapia Kneipp se bazeaza pe urmatoarele:
procedee cu apa (hidroterapie si balneoterapie)
terapia prin miscare
terapie naturista
terapie nutritionista
un mod de viata sanatos
Procedeele cu apa
Printre cele mai cunoscute procedee cu apa se numara baile totale si baile partiale, dusurile, spalarile, masajele ce utilizeaza presiunea apei, compresele, cataplasmele si impachetarile. infuziile, mersul prin apa, tratamentele cu apa calda si apa rece, cele care folosesc presiunea apei si in care temperatura aerului stimuleaza termic corpul. Acestea provoaca dilatarea respectiv contractarea vaselor de sange, stimuleaza sistemul nervos vegetativ, reduc pulsul inimii, regleaza metabolismul si aduc relaxarea musculaturii.
[ad#articol]
Productia de hormoni si sitemul imunitar sunt stimulate. Aceste procedee au efect benefic si in cazul durerilor sau al inflamatiilor.
Terapia prin miscare
La procedeele cu apa se adauga exercitii fizice, intrucat activitatea fizica moderata – pe cat se poate in aer liber – intareste corpul si contribuie la starea de bine.
Fitoterapia
Terapia prin plante Kneipp se bazeaza in cea mai mare parte pe stiinta medicala din manastirile Evului Mediu. In gradinile din interiorul manastirilor se cultivau cunoscutele plante medicinale si calugarii relatau despre efectele lor. Toate plantele medicinale descrise de Kneipp au pe de o parte scopul de a preintampina, iar pe de alta parte servesc la vindecarea afectiunilor usoare. Multe dintre ele, cum ar fi: arnica, valeriana, musetelul sau filimica, nu sunt numai leacuri utilizate acasa, ele chiar sunt cercetate stiintific.
Terapia nutritionala
Descoperirile stiintifice moderne in materie de hrana corespund in mare masura cu principiile terapiei prin hrana a lui Sebastian Kneipp. El considera ca hrana trebuie sa fie integrala, variata si ponderata. In afara de aceasta, mesele sunt fixate corespunzator pe parcursul zilei.
Terapia ordinii
Omul are nevoie de un raport echilibrat intre tensiune si relaxare. De la aceasta idee porneste terapia ordinii. Somnul suficient, activitatea fizica dar si psihica, miscarea in aer curat si hrana sanatoasa sunt necesare unui ritm de viata care inaltura stresul si stimuleaza echilibrul psihic.
La ce sa va asteptati?
Inainte de orice terapie Kneipp are loc o consultatie la medic. Starea psihica si afectiunile fizice ale pacientului sunt decisive in alegerea procedeelor terapeutice.
La hidroterapie se adauga apa fierbinte, calda, temperata si apa minerala rece. Toate procedeele cu apa rece nu trebuie facute decat pe corpul bine incalzit.
Cateva exemple:
Un dus rece care dureaza in jur de 30 de secunde, la distanta mica de corp, temperatura intre 10 si 15 grade Celsius
Un dus cald are o temperatura incepand de la 36 de grade pana la 38 de grade Celsius
Tipice sunt procedeele alternative: se incepe cu apa calda pentru 2 minute, apoi se continua cu 20 pana la 60 de secunde de apa rece.
Exista bai cu jeturi de apa aplicate la genunchi, sold, in zona lombara, brate, piept, ceafa, fata, dar si bai totale.
Baile si spalarile se aplica in functie de nevoie, partial sau total.
Cui ii este recomandata terapia Kneipp?
O cura Kneipp clasica dureaza intre 3 si 4 saptamani si este efectuata in centre speciale Kneipp.
Actiunea blanda a terapiei Kneipp se recomanda in special copiilor, femeilor gravide si varstnicilor.
In cazul bolilor severe terapia Kneipp nu se recomanda.
Autor: Academia Pacientului
Publicat:
Timp citire: 3 minute
Acesta este termenul medical folosit pentru menstruatia dureroasa. Aproximativ 75% dintre femei sufera de dismenoree la un moment dat in timpul vietii reproductive.
Dismenoreea este impartita de medici in 2 categorii:
Dismenoreea primara care tinde sa apara la 2 sau 3 ani dupa prima menstruatie, din momentul in care femeia incepe sa ovuleze. Nu exista o afectiune care sa produca dismenoree, iar aceasta problema scade in intensitate dupa varsta de 25 de ani. Doar o mica parte dintre femei sufera de dismenoree dupa prima nastere. Oricum, exista cazuri in care dismenoreea poate fi prezenta si dupa nastere, pana la 35 de ani.
Dismenoree secundara care este mai frecventa la maturitate si cauzeaza crampe stomacale cu 1 sau 2 saptamani inainte de inceperea menstruatiei. Este de obicei un simptom al altei afectiuni, cum ar fi endometrioza sau adeziunile.
Ambele tipuri de dismenoree pot fi insotite de sindromul premenstrual, in timpul careia femeia se simte balonata, iritata, depresiva – si care poate provoca multe alte schimbari care au de obicei loc in zilele premergatoare menstruatiei.
Simptome
Crampe abdominale violente care incep in prima zi a menstruatiei si pot dura pana la 3 zile;
Diaree;
Urinare frecventa;
Transpiratii;
Dureri pelvine care radiaza catre coapse si pe spate;
Distensie abdominala;
Dureri de spate;
Greata si varsaturi.
Cauze?
Cercetarile au aratat ca femeile care sufera de dismenoree primara produc cantitati mari de prostaglandite in timpul menstruatiei, sau sunt extrem de sensibile la acest hormon.
Prostaglandita este unul dintre hormonii produsi in timpul travaliului, fiind responsabil de producerea contractiilor uterine. De aceea, dismenoreea poate fi vazuta ca un mini-travaliu, deoarece prostaglandita produce contractii ale muschilor uterini, cauzand dureri similare cu cele ale nasterii. Durerile pot fi cauzate si de o cantitate mica de sange menstrual care trece prin tuburile falopiene si astfel provoaca iritatii.
Ce tratament exista?
Multi medici sustin ca durerea menstruala este psihosomatica, dar nu este adevarat. Nu ezitati sa consultati medicul in loc sa sperati ca durerea va trece pe masura ce inaintati in varsta sau atunci cand veti avea copii. Nici o femeie nu merita sa sufere de dismenoree.
De multe ori, medicii prescriu pilule contraceptive pentru a diminua dismenoreea, deoarece acestea inhiba ovulatia, modifica balanta hormonala si reduc grosimea mucoasei uterine, fiind un tratament foarte eficient. De asemenea, dispozitivele intrauterine cu progesteron ajuta la vindecarea dismenoreei.
Daca incepeti sa aveti dureri menstruale brusc, dupa mai multi ani in care nu ati avut de suferit, consultati un medic, acesta va va examina si va va recomanda tratamentul adecvat.
[ad#articol]
Ce pot face?
Majoritatea femeilor au propriile metode de a scapa de dureri, sticlele cu apa calda fiind “tratamentul” utilizat cel mai frecvent de ele, apoi baile fierbinti si odihna va pot ajuta.
As vrea sa incurajez femeile sa foloseasca ceaiuri de plante care inlatura durerile spasmodice, cum ar fi menta si musetelul. Un alt remediu raspandit este infuzia de ghimbir: la o lingurita de radacina proaspat rasa adaugati o cana de apa fierbinte, lasati la infuzat 10 minute si beti cand simtiti nevoia.
Relaxarea si tehnicile speciale de yoga va pot ajuta sa invingeti durerea.
Masajul abdomenului inferior, spatelui si picioarelor inlatura durerile menstruale. Va puteti masa singura abdomenul inferior:
1. Stati pe podea sau pe pat cu genunchii indoiti.
2. Puneti mana dreapta pe partea dreapta a abdomenului inferior si mana stanga deasupra.
3. Apasati cu degetele ambelor maini si faceti miscari circulare.
4. Miscati-va treptat spre talie, sub coaste si inapoi pe abdomenul inferior, pana acolo unde incepe parul pubian.
Disconfortul poate fi redus de o baie in apa fierbinte, in care se adauga 3 picaturi de esenta de ulei de musetel si lemn dulce, amestecate cu 10 ml de ulei organic sau lotiune (disponibile la magazinele cu alimente ecologice sau in farmaciile naturiste).
Stiu ca exercitiile sunt ultimul lucru la care va puteti gandi in momentele acelea, insa daca puteti suporta sa le faceti, ele vor reduce congestia pelvisului si crampele menstruale. Este indicat sa faceti plimbari dese, iar apoi sa faceti o baie cat de fierbinte suportati.
Autor: Academia Pacientului
Publicat:
Timp citire: 4 minute
Pentru persoanele deprimate chiar si trezitul de dimineata se poate transforma intr-o adevarata corvoada. Ei se simt obositi si iritati, lipsiti de motivatie si de entuziasm fata de orice activitate. Multe persoane sufera de stari de spirit foarte proaste, mai ales in lunile de iarna.Dar si durerea cronica provocata de pierderea unei persoane dragi poate deveni declansatorul deprimarii.
Ce este depresia?
Depresiile sunt printre cele mai des intalnite probleme psihice, cele mai afectate fiind femeile. Fiecare fiinta umana trece prin perioade in care nu ii merge prea bine. Daca tristetea devine permanenta, din ea se poate dezvolta foarte usor o depresie.
Depresia este traita de pacienti sub forma unui vid emotional si a unei lipse de interes fata de tot ce ii inconjoara. In cazul persoanelor care sufera de depresie cronica, zonele creierului responsabile cu sentimentele pozitive sunt mai putin active. Ca reactie, zonele care produc sentimente negative fiind activate mai puternic.
Acest lucru conduce la un mai puternic flux de hormoni de stres in sange, Substantele mesager, sunt utilizate la controlul sentimentelor, nu usnt produse in cantitati suficiente.
Predispozitia la depresie pare sa fie conditionata genetic in sensul ca riscul de apartitie al acesteia este mai ridicat datorita unor trasaturi ereditare. In acest caz trebuie luate in considerare si cauzele psihice.
Printre acestea se numara experientele negative din copilarie, confruntari cu persoane dragi sau cu probleme in relatie care nu au fost rezolvate. Pe parcursul maturizarii, aceste cauze pot duce la o atitudine anormala fata de probleme si pot determina aparitia unei incapacitati de rezolvare a conflictelor.
Administrarea de medicamente pentru boli precum Parkinson, dementa sau scleroza multipla poate cauza o depresie.
Cum recunoastem depresia?
Aparitia depresiei se poate produce in foarte multe feluri: incepand de la un refuz general, pierderea poftei de viata, insomnii si lipsa de initiativa, pana la un sentiment de gol paralizant. In cazul persoanelor adanc depresive, nu trebui excluse nici tentativele de sinucidere. De asemenea pot aparea multe alte probleme fizice.
[ad#articol]
Adesea persoanele depresive se plang de insomnii, sau trezirea dificila de dimineata, somn nelinistit sau dureri de cap, ameteli sau pierderea apetitului. Numerosi pacienti au acuzat o senzatie de presiune si apasare in zona pieptului.
Ce poate face medicina alopata?
Din punct de vedere medical, se poate vorbi despre existenta unei depresii daca cel putin doua dintre simptomele specifice sunt prezente timp de cel putin doua saptamani.
In cadrul unei discutii detaliate si cu ajutorul unor chestionare specifice, doctorul curant trebuie sa determine daca este vorba de o depresie de durata sau “doar” de o faza depresiva.
Aprecierea pericolului de sinucidere intra in atributiile medicului curant. In cazul variantei cronice, dupa incercari esuate de tratament, poate aparea abuzul de alcool sau de sedative ( Dependenta).
Adesea, antidepresivele sunt folosite pentru a regulariza producerea de substante mesager catre creier. Efectul se face simtit abia peste cateva saptamani, Pot aparea efecte secundare precum tulburari de vedere sau dureri de cap. De aceea multi pacienti renunta rapid la tratament.
Terapii altenative
Nu trebuie neaparat sa recurgeti la medicamente chimice in cazul iritarii depresive. Dozele mari de extract de sunatoare si-au dovedit de multe ori utilitatea si sunt recomandate si de catre practicantii medicinii traditionale.
Preparatele de sunatoare impotriva depresiilor sunt printre cele cateva preparate ce pot fi achizitionate fara reteta, dar care sunt compensate de casele de asigurari de sanatate daca exista o reteta a doctorului pentru ele.
Aceste preparate sunt disponibile in farmacii sub forma de pastile, capsule, tablete filmate si sirop.
Terapia nutritionala.
Lipsa de vitamina B12, datorata unei boli gastrointestinale sau unei alimentatii vegetariene stricte, poate duce la aparitia depresiilor. Midiile, ficatul de vitel, somonul si carnea de vita sunt bogate in vitamina B12.
Carenta de acid folic, aparuta datorita diabetului sau a utilizarii pastilelor anticonceptionale, poate cauza si ea stari depresive.
Alimentele bogate in acid folic sunt germenii de grau, fasolea rosie, spanacul, broccoli.
Si lipsa de magneziu favorizeaza aparitia depresiilor.
Magneziul se regaseste in faina de soia, orzul si orezul nedecorticat, in tarata de grau si in ciocolata.
Terapia cu lumina
Toata lumea stie ca lumina soarelui ridica starea de spirit si stimuleaza producerea anumitor hormoni si substante mesager in creier.
In timpul iernii, lipsa de lumina solara naturala poate fi compensata cu ajutorul tratamentului cu lumina ultravioleta artificiala (helioterapia).
Psihoterapia
Pe baza diferitelor simptome, un psihiatru sau un psihoterapeut poate pune adesea un diagnostic corect in privinta tipului de depresie.
Inainte de a incepe psihoterapia, trebuie excluse toate cauzele fizice posibile. Este indicat sa se administreze medicamente antidepresive inainte de inceperea terapiei.
Atat terapia comportamentala cat si cea conversationala pot ajuta la vindecarea depresiei. Prin exercitii de comunicare si interpretare de roluri pacientul invata sa aiba iar o atitudine pozitiva fata de propria-i persoana.
Este foarte utila elaborarea in comun a unui plan zilnic care sa cuprinda multe activitati placute.
In cadrul terapiilor orientate spre psihologia absiala se discuta mai ales experientele traumatizante din trecut si problemele interpersonale rezultate din acestea.
