Ghimbirul este originar din India. Planta inalta de 60 cm creste dintr-un rizom tuberiform. Are frunze inguste si dezvolta direct din radacina o floare alba sau galbena. Ambele nume ghimber si ghimbir isi au originea in numele indian”shringavera”, care aparea in scrierile sanscrite cu mii de ani in urma.
In medicina traditionala chineza, tibetana si cea ayuverdica, ghimbirul a cucerit o pozitie importanta ca planta medicinala.
Radacina de ghimbir era considerata ca fiind tonifianta pentru circulatie, remediu pentru febra, frisoane, enterite cronice, boli reumatice, dureri musculare, migrene, greata si spasme.
Prin scrierile arabe, grecesti si romane ale Antichitatii a fost transmis in Europa efectul curativ al acestei plante.
Datorita proprietatilor sale benefice din gingerol, radacina de ghimbir poate fi folosita ca analgezic, antiinflamator, rezolutiv si antispastic.
Restrictii de utilizare
In cazul existentei de calculi biliari sau al administrarii de anticoagulante, ar trebui sa consulti medicul inainte de administrarea ghimbirului.
Ceaiul de ghimbir consumat in exces ar putea irita mucoasa gastrica si ar putea poate provoca disconfort digestiv.Intr-o astfel de situatie, te poti confrunta cu arsuri gastrice, dureri de stomac, balonare, flatulenta sau chiar diaree.
Asemanator aspirinei (acid acetilsalicilic), ghimbirul contine salicina, insa in mod natural. Datorita acestui compus, ar putea actiona precum un anticoagulant, diminuand vascozitatea sanguina. Insa, atunci cand este consumat in exces, ghimbirul poate provoca hemoragii.
Se recomanda precautie si in cazul femeilor; consumat inainte de menstruatie, ceaiul de ghimbir ar putea provoca sangerari abundente.
Multe femei insarcinate apeleaza la el pentru a combate greturile matinale. Ceaiul de ghimbir pare sa fie sigur in timpul sarcinii, insa trebuie consumat cu moderatie.
