Enzimele sunt niste molecule proteice, care dirijeaza procesele metabolice din organismele plantelor, animalelor si microorganismelor. Terapia cu enzime se foloseste de actiunea enzimelor vegetale si animale. Daca acestea se administreaza impreuna cu alimentele sau sub forma de preparate concentrate, atunci ele ajung prin intermediul mucoasei intestinale direct in sange si isi pot desfasura actiunea in tesuturi. Enzimele s-au dovedit eficiente mai ales in tratamentul proceselor inflamatorii din corp.
Originea terapiei cu enzime
Bazele terapiei cu enzime au fost puse de catre scotianul John Beard (1857-1924), care in cautarile sale pentru gasirea unei terapii adecvate combaterii cancerului a devenit atent la actiunea enzimelor. Dupa ce a injectat enzime animale la pacientii ce aveau tumori, el a observat o stagnare, ocazional chiar si un regres al cresterii tumorii. In anii 1950, medicul Max Wolf a reusit, in colaborare cu biologul specializat in cercetarea celulei, Hellen Benitez, sa obtina enzime din ananas si din papaia pe care le-a combinat cu fermentii de origine animala.
Aceasta combinatie se utilizeaza cu succes, de zeci de ani, sub denumirea “Wobe”.
Intre timp, s-au descoperit numeroase enzime cu actiune terapeutica, iar unele si-au gasit locul stabil chiar si in cadrul medicinii care se preda la facultate. Astfel, de exemplu, nu se poate face abstractie de streptokinaza, enzima bacteriana din terapia Lyset, utilizata si in tratamentul unor forme de infarct miocardic acut.
Ce este terapia cu enzime?
Enzimele reprezinta molecule proteice, care coordoneaza aproape toate procesele biologice, fie ca este vorba de plante, animale sau om. Fiecare enzima ( intre timp au fost descoperite cca 2500) are o anumita sarcina.
Totodata, enzimele au si un rol antiinflamator, ele favorizeaza vindecarea si cicatrizarea ranilor, imbunatatesc fluiditatea sangelui sau potenteaza actiunea diferitelor medicamente. Pentru a facilita un spectru de tratament util, expeditiv, preparatele se obtin deseori din combinatia diferitelor enzime, care se completeaza in actiunea lor.
Exista si enzime care contribuie indeosebi la fortificarea sistemului imunitar. Acestea se utilizeaza la anumite boli autoimune, dar si in cazul cancerului. Enzimelepot, de asemenea, sa amelioreze efectele secundare din terapia cancerului.
Si in stomatologie se utilizeaza foarte des enzimele, de exemplu in scopul de a preveni edemul sau hematomul ce pot aparea ca urmari secundare ale unei extractii dentare si sau de a sprijini cicatrizarea ranii.
[ad#articol]
Ce va asteapta?
De regula, enzimele vi se prescriu de catre medic si de catre practicianul alternativ, deoarece ei pot decide cel mai bine care preparat este cel mai util si adecvat pentru tratament. In acest scop, el va va chestiona detaliat in privinta caracterului durerilor, al bolilor de baza, al ritmului si modului de administrare a medicamentelor si cu privire la eventualele alergii.
- Enzimele se administreaza preponderent sub forma de tablete, drajeuri sau capsule si se pot obtine din farmacii, fara retete.
- Enzimele se vor lua cu multa apa, cu o jumatate pana la o ora inainte de mese.
- Administrarea se efectueaza, de regula, de doua pana la trei ori pe zi.
- Durata terapiei depinde de boala de baza, respectiv de dureri; in cazul inflamatiilor aceasta poate cuprinde 3 pana la 4 saptamani.
Pentru vindecarea ranilor si cicatrizarilor, se aplica unguente cu continut enzimatic. In cazul ocluziilor vasculare ( de exemplu: in tromboze) se pot administra enzime si local, prin injectii.
Cui ii este indicata terapia cu enzime?
Terapia cu enzime este indicata oricui, fiind o metoda de tratament usoara si fara actiuni secundare – si copiii si oamenii mai in varsta pot beneficia de aceasta. In principiu, enzimele se pot combina cu toate celelalte medicamente ( remedii homeopatice, medicamente) si forme de terapii ( de exemplu: chimioterapia), dar ca masura de precautie, consultati-l neaparat pe terapeutul dumneavoastra. Foarte rar apar interactiuni cu alte medicamente, reactii alergice sau schimbarea de culoare a scaunului. Sunt posibile balonari, senzatia de saturatie sau usoare greturi.
In caz de dereglari ale coagularii sangelui, de alergie la albumina, de disfunctii hepatice sau insuficienta renala, nu se recomanda administrarea de enzime. In timpul sarcinii si al alaptarii se va efectua, ca si in cazul celorlalte medicamente, o echilibrare judicioasa.
