Autor: Academia Pacientului
Publicat:
Timp citire: 2 minute
Atat problemele emotionale cat si dificultatile fizice pot deveni o adevarata povara, care afecteaza negativ calitatea vietii noastre.
Psihiculuman defineşte personalitatea ca unitate comportamentală dotată cu percepţie, intelectivitate şi afectivitate.
Caracteristica fundamentală a psihicului uman este conştienţa, cel mai complex operant şi greu de înţeles funcţie. Conştienţa este proprietatea subiectului de a se identifica modal pe sine ca entitate distinctă de ambient şi a identifica toate identificările de sine. Prin conştienţă omul se poate reprezenta si modela dinamic, intelectiv si afectiv, adica isi poate construi descrieri lingvistice de stare.
Cand ne imbolnavesc problemele psihice
Mult timp, problemele psihice nu au fost luate serios in considerare ca factori de activare a bolilor fizice. Mai nou, insa nu doar medicina traditionala, dar si pacientii au inceput sa accepte faptul ca problemele fiziologice ar putea fi strans legate de tulburarile afective.
In cazul perturbarii starii generale, multi bolnavi considera ca pot face fata singuri problemelor. Din pacate, fara ajutor profesionist, ei recunoasc adesea mult prea tarziu cauza reala si, de aceea, e mult mai dificil de gasit solutii.
Concluzia: este foarte important sa ne rezervam timpul necesar gasirii unui tratament pentru orice afectiune in parte.
In principiu, primul pas important spre o mai buna calitate a vietii este acela de a accepta faptul ca trebuie schimbat ceva in propriul nostru comportament.
[ad#articol]
Spuneti ce va apasa
Daca se transforma intr-o presiune psihica de lunga durata, care ne influenteza viata, problemele afective pot provoca boli. Indiferent daca cineva sufera de stari de anxietate sau depresii, adesea boala avansata este insotita automat de o retragere sociala. In situatii de acest gen, este important sa se mentina contactul cu persoanele respective si sa nu fie lasate singure cu problemele lor.
Vorbiti deschis cu prietenii despre aceste lucruri, chiar daca nu sunteti entuziasmat (a)de aceasta idee. Rezervati-va timp pentru a crea o atmosfera in care partenerul dumneavoastra e si el in stare sa vorbeasca despre problemele lui. Daca aveti o suferinta psihica, primul pas important este sa vorbiti deschis despre ea.
Nu va fie teama sa consultati un psihoterapeut, cautati impreuna cu acesta strategii de solutionare a problemei, pentru buna functionare a sanatatii dumneavoastra.
Autor: Academia Pacientului
Publicat:
Timp citire: 2 minute
Pielea este intaia poarta de aparare a organismului, fiind un strat protector care impiedica patrunderea elementelor daunatoare in organism si eliminarea celor absolut necesare acestuia.
Cum functioneaza pielea?
Pielea este “fatada monumentala a corpului omenesc”- daca nu ne simtim bine in pielea noastra, atunci acest lucru se oglindeste deseori in aspectul nostru exterior, ea capata un aspect neingrijit. Cu cei 2 metri patrati ai sai, pielea este cel mai intins organ al nostru.
Pielea protejeaza corpul nostru de influentele externe, precum frigul, caldura, radiatiile UV si substantele chimice. In acelasi timp, regleaza pierderea de caldura si de lichide, asigura o protectie eficienta importiva solicitarilor mecanice si ne ajuta in respingerea multor microorganisme, precum bacteriile si ciupercile.
Structura pielii
Ca structura, pielea este alcatuita din trei straturi distincte: la exterior epidermul, la mijloc dermul(corium sau dermis) care este bogat in fibre elastice de colagen , contine nervi, glande sebacee ,glande sudoripare si foliculii pilosi si sub acesta hipodermul. Cel mai profund este reprezentat de fascia muschilor. Aceasta este compusa din fibre puternice de colagen.
Epidermul consta in maimulte substraturi ( stratum corneum), care sunt eliminate, unul cate unul, altele formandu-se din nou. Epidermul nu contine vase de sange, doar capetele nervilor ajung pana la el. O particularitate caracterizatoare o constituie celulele de pigment ( melanocitele), care protejeaza straturile mai adanci de radiatii UV, producand melanina, care, in caz de iradiere solara, este responsabila pentru multravnitul bronz.
Transpiratia, care este eliminata prin intermediul glandelor sudoripare, formeaza mantia acida protectoare.
La varste inaintate, straturile de piele se subtiaza: in hipoderma se depoziteaza mai multa grasime, iar cantitatile de fibre de colagen, dar si numarul de glande si circulatia sangvina, scad. Pielea devine mult mai vulnerabila si se vindeca din ce in ce mai greu.
Bolile de piele
Sfaturile medicale generale date pentru majoritatea organelor isi pastreaza valabilitatea si in cazul pielii: un mod de viata sanatoasa, echilibrat, fara stres, favorizeaza o piele sanatoasa si frumoasa. O imbatranire prematura a pielii poate fi evitate prin protectie solara si prin hidratare permanenta.
Aparitia bolilor de piele, precum herpesul, zona zoster, negii si eczeme de toate felurile, micozele si abcesele, este favorizat de un sistem imunitar deficitar. Insa, printr-un comportament corespunzator in viata de zi cu zi se pot evita unele dintre aceste afectiuni. Predispozitia la anumite boli de piele, precum psoriazisul, eczema atipica si uneori si alergiile, este insa ereditara.
Din cauza suprafetei mari pe care o detine, pielea este expusa la diferite pericole, ranile si arsurile fiind cele mai frecvente raniri.
Autor: Academia Pacientului
Publicat:
Timp citire: 2 minute
Cum este structurat sistemul nervos?
Sistemul nervos poate fi divizat in 2 parti:
sistemul nervos central– format din creier si sira spinarii
sistemul nervos periferic– care include toti ceilalti nervi.
Creierul si coloana vertebrala sunt inconjurate de lichid cefalorahidian (LCR), care este adesea examinat pentru a diagnostica afectiunile neurologice. Sistemul nervos (latina Systema nervosum ) al unui animal (incluzând omul) coordonează activitatea muschilor, monitorizează organele, primeşte şi prelucrează informaţiile primite prin organele de simt şi iniţiază acţiuni. Cu alte cuvinte sistemul nervos este responsabil pentru menţinerea homeostaziei (echilibrul intern al corpului).Elementele principale ale sistemului nervos sunt neuronii şi celulele gliale (cu rol de susţinere şi de protecţie).
Axonul, care este o prelungire a celulei nervoase, transmite comenzi dinspre creier spre organul efector ( in cazul nervilor motori) sau transmite informatii de la periferie spre creier ( nervii senzoriali).
Cum functioneaza nervii?
Informatia este transmisa prin celulele nervoase sub forma unui scurt impuls electric, la fel ca in cazul computerelor. Astfel, un mesaj poate ajunge de la degetul mic al piciorului pana la creier intr-o sutime de secunda. In zonele de contact, dintre nervi dar si intre nervi si organele efectoare, se afla sinapsele.
Semnalul trece de la o celula la alta cu ajutorul unor materiale-mesager chimice si anume serotonina, glutamatul, acetilcolina si adrenalina sunt doar cateva dintre ele.
[ad#articol]
Boli ale sistemului nervos
Neurologia este o ramură specială a medicinii care se ocupă cu diagnosticul şi tratamentul bolilor organice care afectează sistemul nervos central sau periferic, in timp ce psihiatria se concentreaza mai mult asupra perturbarilor mentale. Deoarece limitele celor doua domenii sunt foarte neclare, specialistii sunt instruiti in ambele domenii.
Bolile neurologice sunt de foarte multe feluri. Tumorile si inflamatiile pot provoca distrugerea si pierderea functiei tesuturilor( de ex scleroza multipla)
Exista si boli in care este perturbata formarea substantelor mesager( de ex boala Parkinson) dar sunt posibile si infectii bacteriene si virale( meningita, encefalita). Deoarece cauzele bolilor neurologice si bolile psihice(schizofrenia) nu sunt inca indeajuns de clarificate, adesea terapiile medicinii traditionale acopera doar simptomele, iar multe boli neurologice sunt considerate incurabile. Medicamentele utilizate pentru tratarea problemelor trebuie administrate adesea pe o perioada de timp mai lunga si acest fapt duce la efecte secundare ale tratamentului pentru bolile psihice. Din aceasta cauza, toti mai multi oameni care sufera de bolineurologice, incearca sa reduca cantitatea de medicatie pe cat pot, cautand alternative cu mai putine efecte secundare.
Autor: Academia Pacientului
Publicat:
Timp citire: 2 minute
Bolile sistemului circulator reprezinta principala cauza de deces in Romania, iar rata mortalitatii din cauza acestora situeaza Romania pe primul loc in Europa, atat la barbati, cat si la femei.
Nu este niciodata prea devreme sa incepeti sa va ingrijiti de inima dumneavoastra. Printre factorii de risc care ameninta sistemul circulator se numara absenta activitatii fizice, obiceiurile alimentare nesanatoase si obezitatea. Cantitatea de energie pe care o consumati zilnic variaza in functie de activitatile pe care le desfasurati- iar dumneavoastra puteti avea o influenta pozitiva sau, dimpotriva, negativa asupra ei.
In ultimul timp, asa- numitele microdiete (in timpul carora nu aveti voie sa consumati mai mult de 350 de calorii pe zi) au devenit tot mai populare; problema este insa ca, odata cu grasimile, se pierde si masa musculara. Insa efectul cel mai nociv se manifesta la nivelul metabolimului bazal. Daca supuneti organismul unei diete draconice, acesta se opune infomentarii prin incetinirea metabolismului, ceea ce inseamna ca si cantitatea de energie consumata se va diminua- si anume in proportie de 15-20%. In loc sa va supuneti unui regim de infometare, incepeti sa consumati zilnic cantitati moderate de alimente cat mai variate- alegeti-le pe acelea care contin foarte putine grasimi, sare, zahar; reduceti cantitatea de carne rosie si mancaruri procesate si consumati in schimb cantitati moderate de carne de pui, oua, peste, multe fructe si legume proaspete, orez integral si cereale.
Pe langa alimentatia sanatoasa, exercitiile fizice au efecte benefice asupra sistemului circulator contribuind la:
ameliorarea tensiunii arteriale si prevenirea hipertensiunii
atingerea si mentinerea greutatii ideale
refacerea inimii dupa un atac de cord.
Renuntarea la fumat are efecte benefice imediate pentru inima dumneavoastra:
tensiunea si pulsul incep sa scada la 20 de minute dupa ultima tigara fumata
dupa 8 h , nivelul de monoxid de carbon si de oxigen din sange ajung la normal
dupa 24 de h, riscul de atac de cord scade
dupa 72 de h, caile respiratorii se relaxeaza, respirati mai usor si capacitatea pulmonara sporeste
in una pana la 3 luni dupa ce v-ati lasat de fumat circulatia sanguina si functionarea plamanilor se amelioreaza in proportie de o treime
Reducerea nivelului de colesterol din sange cu doar 1% diminueaza riscul afectiunilor cardiace coronariene cu 2-3 %. Nivelul colesterolului poate fi scazut prin reducerea consumului de carne grasa, care contine o cantitate mare de grasimi saturate – existente in uleiul de masline sau de rapita, in nuci si in avocado.
[ad#articol]
Boli ale sistemului circulator
Bolile sistemului circulator ar putea sa reprezinte un subiect ce ar putea interesa orice persoana, intrucat acestea fac cele mai multe victime. Stiinta evolueaza zilnic si noile descoperiri pot fi utile celor care doresc sa previna sau sa trateze afectiunile cardiovasculare.
In articolele pe care le veti gasi in categoria Sfaturi medicale ne vom stradui sa clasificam afectiunile sistemului circulator si metodele de tratament pentru fiecare afectiune in parte.
Autor: Academia Pacientului
Publicat:
Timp citire: 2 minute
Corpul femeii are capacitatea sa indeplineasca 3 misiuni care nu ii sunt date barbatului: sarcina, nasterea si hranirea unui sugar. Legate de acestea, in cursul vietii, femeia trece prin doua procese importante de transformare hormonala: pubertatea si menopauza.
Intre aceste episoade sunt anii de fertilitate, in care corpul femeiesc produce in fiecare luna ovule mature si pregateste uterul pentru primirea unul ovul fecundat. Aceste procese sunt dirijate, printr-un sistem complex, de diferiti hormoni.
Functionarea mecanismului de reglare a acestor procese poate fi afectata de accidente si chiar grav perturbata din cauza stresului.
Organele genitale femeiesti
Ele pot fi impartite in 2 categorii: organe interne si organe externe.
Cele externe ( vulva), care este compusa din labiiile mari si labiile mici, vestibulul, himenul, glandele Bartholin, clitorisul, iar cele interne sunt : vaginul, ovarele, trompa uterina si uterul. Vaginul este legat de uter prin cervix. La stanga si la dreapta uterului se afla cele doua ovare, de forma ovoida, in general cu marimea unei migdale verzi, volumul lor variind cu varsta si cu starea fiziologica.
Fiecare ovar contine la nastere aproximativ 400.000 de foliculi din care, pe parcursul activitatii ovariene, se vor matura doar 300-400 foliculi primari ce vor ajunge sa fie ovulati, restul degenereaza. Dezvoltarea foliculului si a ovarului se face sub influenta foliculostimulinei (FSH) produsa de glanda hipofiza.
Toate procesele , atat cel al marii transformari hormonale de la pubertate la perioada de menopauza, cat si reglarea ciclului lunar, sunt dirijate de catre hormoni.
Cum actioneaza hormonii?
Odata cu venirea pubertatii in viata unei femei, incepe faza fertila- corpul dobandeste capacitatea de a concepe un copil, a purta sarcina, de a naste si a alapta. In aceasta perioada, care cuprinde cei aproximativ 35 de ani, corpul femeii se supune ciclului lunar cu ovulatie si menstruatia ce urmeaza acesteia.
Ovogeneza si ovulatia
La varsta ,de 11 sau 12 ani, la unele fete chiar mai tarziu, hipotalamusul, sistemul de ghidare al creierului, incepe sa produca un hormon, care stimuleaza glanda pituitara( hipofiza) sa produca hormoni- de exemplu, hormonul de stimulare foliculara (HSF). Sub influenta lui si a hormonului luteinizat (HL), produs de asemenea tot de hipofiza, in ovare este declansata ovulatia: la fiecare menstruatie, se maturizeaza cate un ovul si este eliberat in oviduct, pentru a se indrepta catre uter.
Restul foliculei care ramane in ovare, se transforma sub influenta LH in corpus luteum. Acesta produce acum progesteron, care asigura ca membrana mucoasa a uterului sa fie pregatita pentru receptia ovulului fecundat. In acelasi timp, scade productia de estrogen. Daca ovulul nu este fecundat, atunci corpul luteal descreste in urmatoarele 10 zile si inceteaza sa mai produca progesteron. Mucoasa uterului, care nu mai este necesara, este eliminata odata cu menstruatia lunara- si apoi ciclul se va relua de la inceput.
Menopauza
Odata cu atingerea varstei de 45 de ani, ovulatia devine mai rara iar fertilitatea scade, pana cand sangerarea inceteaza definitiv. Aceasta faza, care poate dura 10 ani sau chiar mai mult, se numeste menopauza.
[ad#articol]
Boli ginecologice
Complicata interactiune a hormonilor este extrem de sensibila la accidente. Anumite boli si stresul vietii cotidiene, pot da peste cap mecanismul de reglare si pot slabi sistemul imunitar. Posibilele urmari pot fi de ex -scurgerile vaginale; dereglarile de fertilitate si endometrioza.
Autor: Academia Pacientului
Publicat:
Timp citire: 2 minute
Aparatul locomotor format din oase, muschi, tendoane si articulatii asigura mobilitatea corporala. Orice limitare a acesteia, resimtita in timpul desfasurarii activitatilor noastre cotidiene ne creeaza o senzatie de disconfort, afecandu-ne in mod evident calitatea vietii si a sanatatii.
Cum functioneaza aparatul locomotor?
Peste 200 de oase ne ofera soliditate si structura. Corpul nostru devine mobil cu ajutorul muschilor, tendoanelor si articulatiilor. Comanda de contractie a muschilor porneste de la creier si este transmisa fiecarui organ in parte prin traiectul nervului motor
Oasele
Oasele sunt alcatuite, in proportie de 85% din hidroxiapatite, compusi de claciu care sunt produsi de celule osoase tinere, numite osteoblaste. Alimentarea celulelor osoase cu substante nutritive are loc prin vasele de sange, care se afla in oase ca o impletitura fina. In interiorul oaselor mai mari exista cavitati in care se gaseste maduva, care este responsabila cu formarea de sange. In plus, oasele sunt acoperite de o membrana fibroasa(periost), care este foarte sensibila la durere.
Articulatiile
Prin articulatie intelegem legatura dintre doua sau mai multe oase, prin intermediul unui aparat fibros si ligamentar. Dupa definitia data de Testut, articulatia este “un ansamblu de parti moi si dure, prin care se unesc doua sau mai multe oase vecine”. Pentru a se evita frecarea terminatiilor oaselor, acestea sunt acoperite cu un strat de cartilaj. Daca acest strat protector se erodeaza din cauza suprasolicitarii sau a sarcinilor unilaterale, se va ajunge la imbolnaviri dureroase degenerative ale articulatiilor ( artroza).
Anatomistii au facut o serie de clasificari ale articulatiilor, dintre care o vom cita numai pe aceea folosita in prezent.
Bichat a efectuat o clasificare mai mult fiziologica a articulatiilor, impartindu-le in articulatii mobile si imobile. Acestea au fost denumite de Galien diartroze, respectiv sinartroze. Alaturi de aceste doua clase mai intilnim si articulatii cu mobilitate foarte redusa, pe care Winslow finaintea lui Bichat) le-a numit articulatii semimobile sau amfiartroze.
Muschii
La randul lor, muschii sunt alcatuiti din celule musculare alungite, care sunt cuprinse in legaturi de fibre. Muschiul efectueaza miscari scurtandu-se ( contractie) si destinzandu-se ( antonie). Atat contractarea, cat si atonia muschilor depind de energie. Astfel, daca in cazul unei suprasolicitari un muschi nu se mai intinde, urmarea este o crampa musculara, binecunoscutul carcel.
[ad#articol]
Boli ale aparatului locomotor
Cu toate ca suprasolicitarea poate duce la artroza timpurie, cele mai multe boli ale aparatului locomotor iau nastere din cauza lipsei de miscare.Cealalta extrema este sportul de performanta unilateral, care suprasolicita ligamentele de sprijin, si astfel duce la tablouri de boala similare.
Autor: Academia Pacientului
Publicat:
Timp citire: 2 minute
Cancerul este o boala care are ca mecanism o proliferare celulara anarhica, necontrolata si neintrerupta.
Diverse tipuri de cancer
Se mentioneaza, in Europa si in America de Nord, predominanta cancerului pulmonar, atribuibile in proportie de 90% tabagismului, a cancerului de col, legate, probabil, in parte de alimentatie, si a cancerului de san, cu cauze inca putin clare.
Cancerul este caracterizat ca fiind modificarea celulelor corpului nostru care in prezent este un fenomen cotidian si care face uneori ca schimbarile respective sa le faca sa devina potential maligne (cancer).
Cancerul este cauzat de expunerea la virusuri, la substante naturale sau chimice, la radiatii. Aceasta are ca efect inducerea de mutatii sau de exprimari neadecvate ale diferitelor gene numite oncogene, implicate in proliferarea celulelor, in diferentierea lor si in reglarea acestor fenomene. Oncogenele se afla in mod normal sub controlul genelor inhibitoare, antioncogenele, care pot fi pierdute sau pot suferi ele insele o mutatie sub actunea agentilor mai sus enumerati, functia lor fiind in acest caz redusa. Dar aceste antioncogene pot lipsi in mod ereditar, ceea ce explica, in parte, existenta predispozitiilor familiale la aceasta boala.
Un sistem de aparare imunitara sanatos, identifica pericolul si scoate din circulatie celulele modificate, inainte ca acestea sa faca vreun rau. Daca acest lucru este irealizabil, deoarece aceste celule modificate s-au ascuns cu o mare abilitate sau din cauza ca sistemul imunitar este mult prea slabit, celulele modificate incep sa se multiplice si, astfel, apare tumoarea.
Tumorile sunt de 2 feluri: tumori benigne si tumori maligne. Tumoarea benigna se mareste, fara a afecta tesutul care le inconjoara, in schimb , tumoarea maligna se inmulteste foarte rapid, distruge in acest proces tesutul sanatos si afecteaza organele invecinate. Se raspandeste prin sange si sistemul limfatic si formeaza in alte locuri tumori-fiice, asa numitele metastaze.
O terapie individuala impotriva cancerului
In general, cu cat tumoarea este mai mica si mai repede indentificata ca atare, cu atat mai reala este perspectiva unei vindecari complete. De aceea sunt atat de importante investigatiile de depistare precoce a cancerului. Tratamentul pentru cancer se abordeaza in mod individualizat, in functie de caracteristicile tumorii si de factorii adiacenti. De aceea, trebuie sa discutati in mod deschis cu medicul dumneavoastra curant, cu privire la abordarea terapeutica ca trebuie urmata.
[ad#articol]
Cancerul reprezinta o situatie de exceptie, atat din punct de vedere fizic cat si psihic. Incepand de la diagnostic, continuand cu faza stresanta a tratamentului si pana la ingrijirea de dupa vindecare, aveti nevoie de o vointa de fier pentru a putea controla cu succes etapele prin care treceti. Reguli care ar trebui sa fie respectate atat pentru prevenirea cancerului cat si pentru ajutorarea oricarui tip de terapie/ tratament: evitarea tuturor produselor din tutun (ajuta la prevenirea cauzelor majore a cancerului de plamani sau ale oricarui tip de cancer), limitarea expunerii la soare,cancerul ovarian ( si mai ales in cazul copiilor ( previne melanomul malign); reducerea consumului de alimente bogate in fibre( ajuta la reducerea aparitiei cancerului de colon); evitarea consumului de alcool; controale medicale cat mai dese; examinarea frecventa a testiculelor ( in cazul barbatilor); examinarea, palparea frecventa a sanilor ( in cazul femeilor).
Un sistem imunitarstabil si puternic, echilibrul interior, o alimentatie si un mod de viata sanatos reprezinta cea mai buna baza pentru sanatate definitiva.
Autor: Academia Pacientului
Publicat:
Timp citire: 3 minute
Respiratia este fundamentul existentei noastre: viata noastra incepe cu prima inspiratie si se incheie cu ultima expiratie. Prin respiratie, organismul primeste oxigen si elimina bioxidul de carbon in mediul inconjurator. O multime de agenti patogeni incearca sa patrunda prin aceste cai, pentru a se multiplica in interiorul organismului. Din aceste motive, sistemul imunitar este extrem de solicitat in aceasta zona.
Cum functioneaza caile respiratorii, nasul si urechile (ORL)?
Caile respiratorii
Nasul, narile, faringele, laringele, traheea, bronhiile si plamanii alcatuiesc caile respiratorii. Unele din aceste elemente sunt captusite la interior de o mucoasa acoperita de fire fine de par. Astfel, aerul care trece prin caile respiratorii este umezit, incalzit si curatat. Acest lucru se intampla mai ales in cazul respiratiei pe nas, foarte rar in cazul respiratiei pe gura.
Firele fine de par de la nivelul mucoasei nazale au rolul de a orienta spre exterior corpii straini din caile respiratorii, cum ar fi particulele de praf sau mucozitatile; din acet motiv este important sa respiram pe nas.
Aerul inspirat trece prin trahee si bronhii si ajunge in cei doi plamani. Unitatea de baza a plamanului este alveola, la nivelul careia au loc schimburile gazoase: bioxidul de carbon este eliminat de eritrocite in aerul respirat.
Pentru aceasta, fluxul sanguin iriga alveolele printr-o retea de vase fne de sange, capilarele sanguine. Eritrocitele din sange cedeaza bioxidul de carbon, preluand in schimb oxigenul de aerul respirat.
Oxigenul este transportat pe cale sanguina catre fiecare celula din organism. La acest nivel, prin arderile celulare, se formeaza bioxid de carbon.
Ochii si urechile
Ochii si urechile sunt organe de simt, care sunt, de asemenea captusite de mucoase. Ochii si urechile sunt legate de nazo-faringe prin mici canale naturale, canale lacrimare si trompele lui Eustachiu.
Ochiul receptioneaza imaginile din mediul inconjurator sub forma de raze luminoase, care sunt transmise prin cornee, cristalin, corp vitros si umoare apoasa la nivelul retinei, unde celule receptoare specializate transforma razele luminoase in impulsuri electrice.
Aceste impulsuri sunt transmise prin nervul optic la creier, unde impulsurile sunt retransformate in imagini.
In ureche, semnalele acustice sunt percepute ca oscilatii la nivelul unor receptori specializati si sunt transmise in aria acustica din creier.
Urechea nu raspunde doar la receptarea sunetelor: simtul echilibrului isi are sediul in urechea interna, unde se afla un lichid. In functie de pozitia capului, prin miscarea acestuia sunt stimulate celulele receptoare sensibile care transmit impulsul catre creier.
Majoritatea afectiunilor oculare sunt legate de limitarea procesului de vedere si sunt fenomene tipice, care se accentueaza cu varsta.
Pe langa miopie si hipermetropie, in categoria acestor afectiuni se mai numara si cataracta, galaucomul, dezlipirea de retina si degenerescenta maculara.
Indiferent de varsta, infectiile oculare afecteaza doar partea exterioara a ochiului, pleoapele si tesutul conjunctiv.
Conjunctivita este unul din semnele frecvente ale suprasolicitarii oculare sau poate indica ori insoti declansarea unei infectii gripale.
[ad#articol]
Urechile
La copiii mici, raceala se complica de multe ori cu o otita medie, care trebuie tratata corespunzator.
Adultii sunt mai predispusi la afectiuni degerative sau cronice. O problema suparatoare si tot mai frecventa cauzata de stresul cotidian, sunt zgomotele otice sau tinitusul.
Urechile sunt ultima componenta a ORL-ului, vom detalia in articolele noastre fiecare afectiune in parte, va asteptam cu sugestii si comentarii.
Afectiuni ORL
Cu fiecare respiratie, aerul vine in contact cu mucoasa nazala si cea a cailor repiratorii pana la alveole. Aerul poate contine agenti patogeni virali, care se cantoneze si se inmulteasca la nivelul celulelor mucoasei.
In majoritatea cazurilor, infectia se limiteaza la caile respiratorii superioare, dar exista si situatii in care se poate extinde spre alte regiuni: raceala porneste de la nas, apoi este afectat gatul, urmat de o tuse seaca si, in cele din urma, de o tuse productiva.
Autor: Academia Pacientului
Publicat:
Timp citire: 4 minute
La fel ca pielea, aparatul digestiv (cunoscut şi sub numele de canal alimentar sau tract gastrointestinal) face legatura intre interior si exterior. Tot ce mancam si bem trece prin canalul digestiv, unde este descompus in componentele individuale, care sunt absorbite de membrana mucoasa a intestinelor.
Cum functioneaza aparatul digestiv?
Gura
Digestia incepe in cavitatea bucala. Prin mestecare, mancarea este maruntita si transformata cu ajutorul salivei intr-o masa alimentara umeda. Mancarea devine astfel mai usor de inghitit. Saliva contine enzime digestive care sunt utilizate pentru a dezintegra chimic glucidele ( carbohidratii)
Stomacul
In limba greacă Gaster, lat. Ventriculus, este organul digestiv la toate animalele pe scara de evoluţie biologică (de la sepie până la om), fiind un organ musculos gol, la om cu un singur compartiment (cu mai multe compartimente la rumegătoare şi păsări), în interior căptuşit cu mucoasa gastrică, aceea captuseala care protejeaza peretii stomacului de acidul clorhidric. El are o capacitate de aproximativ 1,5 l. Pentru dezintegrarea proteinelor si pentru dezinfectarea masei aduse inauntru, stomacul produce acid clorhidric.Acesta are un pH cuprins intre 1 si 2- deci este deosebit de acid. Daca este perturbat echilibrul dintre acid si mucoasa gastrica, se declanseaza gastrita sau ulcerul gastric.
Intestinul subtire
Numit astfel deoarece diametrul său, de 3 cm, este cu mult mai mic decât diametrul intestinului gros, de 8 cm reprezintă segmentul aparatului digestiv, situat între stomac şi colon (intestin gros). Poate avea o lungime de până la 7—8 m.
Marea majoritatea a proceselor, ce se desfăşoară în cadrul digestiei, au loc în intestinul subţire, printre care cele mai importante procese ar fi:
descompunerea grasimilor în acizi graşi
descompunerea carbohidratilor complecşi în glucoza
ruperea lanţurilor peptidice ale proteinelor şi transformarea în aminoacizi simpli
absorbţia aminoacizilor, acizilor graşi şi glucozei în sânge
Prin sistemul circulator, substantele nutritive ajung la fiecare celula in parte. In afara de absorbtie, cilii intestinali contribuie si la marirea suprafetei de absorbtie. In acest fel suprafata peretelui intestinului subtire ajunge la dimensiunea unui teren de fotbal, ceea ce ajuta la absorbtia mai rapida a componentelor alimentare.
Dupa trecerea prin intestinul subtire ramane o masa de componente nedigerabile- si anume reziduurile
Intestinul gros
Reprezintă partea aparatului digestiv cuprins între intestinul subtire şi anus. Acesta este unul specific animalelor vertebrate. Este ultima portiune a tractului digestiv format din cecum, colon şi rectul care se termină la exterior cu rectul. La intestinul gros lipsesc vilozităţile intestinale, fiind prezente doar la intestinul subtire.
In intestinul gros, sarurile devin singura componenta a excrementelor, apa fiind absorbita. Se formeaza un scaun compact, care este eliminat in final. Daca acest proces este perturbat, apare diareea sau constipatia.
Flora intestinala
Flora intestinala reprezintă totalitatea microorganismelor,peste 400 de feluri, ce trăiesc în cadrul intestinului gros al vertebratelor, inclusiv al omului. Aceasta se află într-o relaţie simbiotică cu organismul-gazdă, fiind atât de importantă încât, de cele mai multe ori, aceste organisme n-ar putea trăi fără ajutorul florei intestinale. Printre altele, flora intestinala are functia de a reduce componenetele alimentare care nu au fost suficient digerate in partea superioara a intestinului subtire.
Cea mai importanta fuctie a bacteriilor intestinale este apararea impotriva bolilor. Din acst motiv, se poate spune ca perturbarea florei intestinale este cauza sau efectul insotitor al multor boli din sectiunea gastro-intestinala.
Sistemul imunitar al intestinului
Membrana mucoasa a sectiunii gastro- intestinala este expusa direct factorilor inritanti, dar si toxinelor, care sunt ingerate odata cu componentele alimentare. Pentru protectie , in grupuri specifice de celule ( placile Peyer) sunt produsi constant anticorpi impotriva substantelor ingerate, care protejeaza corpul de proliferarea germenilor patogeni.
Controlul digestiei
Nu ne vom putea niciodata controla constient activitatea gastro- intestinala, care functioneaza “automat”, deoarece sistemul digestiv este dirijat de sistemul nervos vegetativ, care scapa in mare masura controlului nostru constient.
Sistemul nervos vegetativ este format din 3 parti opuse
Sistemul nervos simpatic, antagonist sistemului parasimapatic, având centrul în măduva spinării şi hipotalamus;
Sistemul nervos parasimpatic – sistem nervos ce favorizează regenerarea organismului după stres;
Sistemul nervos digestiv, cu nervul vag ce leagă maduva spinarii şi tractusul digestiv.
Acest sistem funcţionează relativ independent de sistemul nervos central (creier).
Pentru o digestie corecta este important ca in timpul mesei sistemul simpatic sa intre in repaus, iar parasimpaticul sa se activeze, ajutat de o atmosfera relaxanta.
Autor: Academia Pacientului
Publicat:
Timp citire: 3 minute
Termenul de “astm” provine din limba greaca si inseamna ” nevoie imperioasa de aer”. Copii sunt cei mai afectati de aceasta boala, ce are ca simptom senzatia de sete de oxigen. Criza de astm apare ca un atac. Factorii declansatori ai atacului fiind contactul cu alergene ( par si scuame de animale, fulgi, fructe, polen), dar si stresul, agentii patogeni infectiosi si extenuarea fizica.
Ce este astmul?
Astmul este o boala inflamatorie cronica a cailor respiratorii.
Cite feluri de astm bronsic exista?
Se cunoaste un astm alergic, atopic si neinfectios si un alt tip , astmul non-alergic, neatopic si infectios.
Astmul bronsicalergic isi are debutul de obicei in copilarie sau la varste tinere pe cand astmul non-alergic are de obicei debutul la o virsta adulta , cu antecedenten familiale reduse, declansat de obicei de infectii repetate, si cu imunoglobuline Ig E la nivel normal, cu teste cutanate de obicei negative la alergeni.
Stimulul declanseaza o reactie inflmatorie la nivelul mucoasei bronsice, care se manifesta prin edem (retentie patologica de lichid in tesuturile organismului, in particular in tesutul conjuctiv) si secretie bronsica mucoasa. Bronhiile se ingusteaza si intra in spasme constrictive. In urma ingustarii bronhiilor, apar dificultati in inspiratie si mai ales in expiratie.
Factorii declansatori ai unei crize de astm sunt in mare parte alergeni: polen, particule de praf, spori de mucegai sau alti fungi, par si scuame de animale, alimente, aditivi alimentari, fum de tigara ( mai ales la fumatorii pasivi) sau diverse chimicale.
Astmul nu are doar o cauza alergica. O raceala sau o gripa, pot determina senzatia de “sete de oxigen” la persoane cu predispozitie la astm.
[ad#articol]
Un efort fizic mare, care survine brusc, frecventa respiratorie ( hiperventilatia), practicarea de sporturi in aer rece sau stresul pot fi, de asemenea, factori declansatori ai unei crize de astm. Atacurile pot fi usoare, moderate sau severe.Aceasta stare poate dura intre cateva minute pana la 2 h, dupa care pacientul in cauza incepe sa expectoreze o sputa vascoasa, abundenta, cu aspect perlat; aparitia expectoratiei anunta sfarsitul crizei de astm. Daca accesele se repeta, fara o perioada de liniste, este vorba de o stare de rau astmatic.
Cum recunoastem astmul?
De obicei aceste crize debuteaza de cele mai multe ori noaptea, dupa 2-3 ore de la adormire, sau in timpul zilei, dupa expunerea la factorii alergici , la noxe, la stresuri psihice sau la efort fizic.
Daca resimtiti brusc o senzatie de lipsa de aer, asociata cu dificultati de inspiratie si, mai ales, de expiratie sau cu zgomote respiratorii asemanatoare unui suierat, atunci ar putea fi vorba de o criza de astm. Lipsa de aer poate declansa o adevarata firca de sufocare, pulsul este accelerat, apar accese de transpiratie.
Manifestarile tipice de insotire a unei reactii alergice includ ochii inlacrimati, secretie nazala abundenta si accesele de tuse. Dupa ce criza de astm trece, dispare total dificultatea in respiratie, pana la aparitia unei noi crize.
Cu ajutorul unui test alergenic, medicul poate stabili cauza pentru astmul de tip alergic. Masuratori ale functiei respiratorii, cu ajutorul unui peak-flow-meter, in care trebuie sa expirati profund, arata gradul de ingustare a bronhiilor.
Ce poate face medicina traditionala?
Pentru sanatatea pacientului ,se poate face si un tratament profilactic, mai ales pentru pacientii cu antecedente personale sau familiale favorizante care traiesc sau lucreaza intr-un mediu in care sa existe factori declansatori.Este recomandabil in acest caz sa se evite contactul cu factorii iritanti, cu pulberile industriale, cu praful de casa , iar la nevoie schimbarea locului de munca sau a locuintei.Tratamentul de fond al astmului consta din identificarea alergenilor sau a celorlalti factori favorizanti de natura neuropsihica sau neuroendocrina. Medicina traditionala cunoaste atat metode de alinare a suferintei astmatice, cat si proceduri de reducere a susceptibilitatii alergice.
spray-urile bronhodilatatoare cu substante antihistaminice au un efect promt decongestionant in criza acuta de astm si, astfel, sunt indicate in formele acute de astm. Preparate similare sunt disponibile si dub forma de tablete, in scop profilactic
medicamentele cu stabilizatori mastocitari care previn reactia de hipersensibilizare a sistemului imun
spray-urile pe baza de cortizon limiteaza inflamatia
asa- numitii antagonisti ai receptorilor de leucotriene sunt administrati sub forma de tablete si au efect de limitare a inflamatiei
in vederea unei hiposensibilizari, care se desfasoara pe o perioada de minim 3 ani, se incearca, pe cat posibil, obisnuirea lenta a corpului cu alergenul, prin cresterea treptata a dozei, prin administrare orala sau injectare intradermica
